“Voi vreţi să ne faceţi baptişti…”

menbiblestudyNu mă îndoiesc de faptul că sunt mulţi oameni care gândesc în felul acesta. Cândva am gândit şi eu aşa. Însă din momentul în care am înţeles Evanghelia Domnului Isus am priceput câteva lucruri care mi-au schimbat cu totul perspectiva:

*În ochii lui Dumnezeu oamenii se împart doar în două categorii; tocmai de aceea şi după moarte există doar Rai şi Iad. Nu există o a treia alternativă. Nu există câte un Rai şi un Iad pentru fiecare cult. N-am nici convingerea că Raiul s-a privatizat şi vreun cult l-a trecut în proprietate.

*Împărţirea oamenilor înaintea lui Dumnezeu nu se face în funcţie de cult, religie sau denominaţiune ci în funcţie de atitudinea omului faţă de Domnul Isus. Unii Îl iubesc şi-L ascultă. Alţii Îl urăsc sau sunt indiferenţi şi nu-L ascultă.

*Am înţeles că Mântuirea este Domnul Isus Hristos. Nu omul şi nici vreun cult religios nu poate da mântuirea omului. Cultele şi Bisericile creştine au valoare atâta timp cât Îl îndrumă pe om la Domnul Isus Hristos.

*Am înţeles că Biserica lui Hristos este mult mai mare decât graniţele cultului nostru. De aceea Îi chem pe oameni la Domnul Isus Hristos, îi chem la Împărăţia lui Dumnezeu care depăşeşte orice graniţe denominaţionale, politice, teritoriale, etnice şi rasiale.

În concluzie: dacă scopul meu ar fi să te determin să îţi schimbi religia, n-am realizat mare lucru decât să schimb ambalajul dar tot în iad ai ajunge. Sunt şi baptişti destui care ajung în iad. Scopul meu principal este să te conştientizez că religia fără Hristos este moartă şi nu-ţi este de nici un folos. Scopul meu este să te conştientizez să nu te încrezi în religiozitate ci în Domnul Isus Hristos. Scopul meu este să te încurajez să te faci creştin cu adevărat, adică ucenic al Domnului Isus, să-L iubeşti şi să asculţi de El. În rest este mai puţin important ce croială a hainelor porţi atâta timp cât aparţii Domnului Isus.

Eu sunt baptist pentru că învăţătura baptistă îmi permite să mă las îndrumat de Biblie ca autoritate supremă. Nu-mi sunt impuse învăţături sau tradiţii omeneşti pe care Biblia le condamnă. Totuşi, pentru mine nu este important că sunt baptist ci faptul că am devenit creştin. N-aş muri pentru numele de baptist dar pentru Hristos… mă rog ca El să m-ajute să nu mă lepăd niciodată de El chiar cu preţul vieţii.

Nu neg că nu m-aş bucura pentru orice persoană care alege să-L slujească pe Domnul Isus în Biserica pe care o păstoresc. Doar n-ai vrea să mă supăr pentru asta, nu-i aşa? Dar nici nu mă întristez dacă cineva Îl urmează pe Domnul Isus într-o altă biserică. Atâta timp cât Îl iubim şi-L slujim pe Domnul Isus Hristos, suntem fraţi şi facem parte din aceeaşi împărăţie (chiar dacă nu din acelaşi cult sau biserică).

Trebuie să precizez însă că în urma înţelegerii corecte a Evangheliei Domnului Isus, da, în mod sigur unii vor fi determinaţi sau vor simţi nevoia să îşi schimbe biserica sau denominaţiunea. Pentru că, din păcate, există culte religioase în care învăţătura nu este în conformitate cu Biblia şi în mod evident, cei ce vor să asculte de Biblie nu pot fi toleraţi acolo.

Ca să nu mai lungim vorba. Sper că m-am făcut înţeles: nu fac propagandă la un cult ci la o Persoană- Domnul Isus. Nu promovez o religie ci o relaţie cu Domnul Isus. În iad pot fi găsiţi baptişti, adventişti, ortodocşi sau catolici… vor fi acolo o grămadă de creştini cu numele, dar nu vei găsi acolo nici măcar unul care în timpul vieţii L-a iubit şi L-a slujit pe Domnul Isus—aceştia sunt creştinii.

„Voi vreţi să ne faceţi baptişti…” Nu! Eu vreau ca tu să devi creştin. Ambalajul n-are importanţă. Conţinutul trebuie să fie creştin!

 

Mihail Geabou

 

Advertisements
Posted in Apologetica, Ortodoxie, Tineri, Viaţa eternă | Tagged , | Leave a comment

Nicio noapte certaţi

„Nu poţi împiedica păsările să zboare deasupra capului tău dar le poţi împiedica să-şi facă cuib pe capul tău”- spunea cineva.

1Suntem căsătoriţi de şapte ani. Am avut neînţelegeri, am avut şi supărări. Şi unul şi celălalt ne-am greşit reciproc. Dar niciodată n-am lăsat ca noaptea să treacă peste supărările noastre. N-am amânat niciodată împăcarea pentru a doua zi. Nu întotdeauna a fost uşor. Da, au fost şi lacrimi; şi unul şi celălalt am plâns, ne-am pocăit, ne-am cerut iertare. Şi aşa, după obiceiul nostru am putut să încheiem ziua cu rugăciune înaintea lui Dumnezeu.

Biblia spune: „Să n-apună Soarele peste mânia voastră!” Efeseni 4.26. Amânarea împăcării înseamnă mai multe şanse oferite diavolului să ne ispitească să gândim rău despre celălalt, să ne împietrim faţă de celălalt, să ne înrăim şi facem mai mult rău cu vorba, atitudinea şi cu fapta—lucruri pe care mai devreme sau mai târziu le vom regreta.

De ce ai amâna împăcarea? Oare mândria şi orgoliul sunt mai importante decât pacea şi bucuria dintre voi? Oare este mai important să câştigi o bătălie neînsemnată şi să pierzi războiul? Eşti sigur că lupţi în războiul corect şi alături de cine trebuie? Războiul tău este să protejezi integritatea familiei tale. Este un război pe care trebuie să-l duci alături de soţul/soţia ta. Nu este un război în care tu câştigi şi ea pierde (sau invers) ci amândoi câştigaţi sau amândoi pierdeţi. Luptaţi împreună alături de Dumnezeu căci singurul care se bucură de necazul vostru este diavolul.

Dacă ai greşit, lasă mândria şi orgoliul, smereşte-te şi cere-ţi iertare! Aşa te faci mai uşor de iubit şi, mai mult, ajuţi şi pe partenerul tău să te poată ierta mai uşor. Nu-i îngreuna decizia de a te ierta! Iar tu, chiar dacă n-ai greşit, ajută-l pe partenerul tău să-şi poată cere iertare. În răbdare, crează cadrul în care îşi poate cere iertare.

Încă ceva: poate n-aţi practicat până acum şi sper că nu este târziu—învăţaţi să vă rugaţi împreună înainte de culcare. Poate citiţi ceva din Biblie înainte. Dumnezeu este cel care a întemeiat familia şi este sănătos şi vindecător să te prezinţi în fiecare seară ca familie înaintea Creatorului. Dacă vă impuneţi asta, veţi vedea că nu te poţi prezenta oricum în rugăciune decât cu gânduri şi sentimente curate unul faţă de celălalt apoi veţi putea dormi în pace şi bucurie. (Singurul dezamăgit va fi doar cel rău-diavolul.)

„Nicio noapte certaţi!”- fie asta şi ţinta ta. Luptaţi pentru asta împreună cu Domnul Isus şi veţi gusta roadele binecuvântate!

Mihail Geabou

 

Posted in Consiliere, familie | Tagged , , , | Leave a comment

Pot fi slujitori bisericeşti în slujba iadului?(1/3)

01Biblia ilustrează destul de puternic acest adevăr infiorător, dar oare vrei să iei seama la el? Biblia descrie cu lux de amănunte starea decăzută şi faptele nelegiuite ale liderilor religioşi din vremea Domnului Isus şi a ucenicilor. Îţi aduci aminte că atât Domnul Isus cât şi ucenicii Lui n-au făcut niciodată parte dintre apropiaţii preoţilor? Hai să ne amintim puţin…

Când Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu S-a născut, oare nu era normal ca preoţii, care ştiau profeţiile să-L caute să I se închine? Ei însă, de frica dictatorului Irod i-au spus criminalului unde-L poate găsi, dar ei ca nişte laşi s-au complăcut în compromis cu politicul. În schimb, nişte magi păgâni au venit de la mare distanţă să se închine Domnului (Matei 2.4-6).

Ştii tu că marii preoţi erau invidioşi că oamenii urmau pe Domnul Isus? Ştii că din acest motiv Marele Preot Caiafa a hotărât să-L omoare? (Ioan 11.47-53 ). Poate deci un lider religios să fie capabil de aşa ceva?

Ştii cine a intentat proces împotriva Domnului Isus? Ştii cine a inventat acuzaţii mincinoase doar pentru a-L condamna pe Domnul Isus? Da, preoţii cei mai de seamă! (Matei 26.59). Spre ruşinea lor, păgânii cei mai răi precum Irod şi Pilat L-au găsit nevinovat pe Domnul Isus (Luca 23.14-15). Sunt deci preoţii capabili de aşa ceva?

Ştii tu cine şi-a folosit puterea de influenţă asupra maselor ca în loc de Isus acestea să ceară pe criminalul Baraba să fie eliberat? Ştii cine a folosit mulţimile să facă presiune asupra lui Pilat? Da, liderii religioşi! (Marcu 15.11) Ştiai că preoţii au strigat  „Răstigneşte-L!”, ei au spus „n-avem alt împărat decât pe Cezarul”, ei L-au numit pe Domnul Isus „înşelătorul” (Matei 27.63)?

Ştii tu cine a inventat minciuna cum că „Hristos nu a înviat ci ucenicii I-au furat trupul”? Da, preoţii! Şi tot ei au şantajat şi au obligat pe străjeri să răspândească minciuna aceasta (Matei 28.11-15).

Oare după înălţarea Domnului Isus lucrurile s-au schimbat şi liderii religioşi au devenit „icoană de închinat”? Se pare că nu. Atitudinea şi acţiunile ostile ale preoţilor celor mai de seamă au continuat să se focalizeze împotriva ucenicilor (Fapte.4.1-22) persecutându-i şi interzicându-le să mai vorbească despre Domnul Isus.

Marele preot a fost implicat şi în omorârea lui Ştefan şi a fost acuzat dur de către acesta: „Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştrii aşa faceţi şi voi. Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât” (Fapte. 7.1, 52)

Un ultim exemplu: condamnarea apostolului Pavel. De data aceasta, Marele Preot Anania, succesorul lui Caiafa continuă faptele şi misiunea preoţilor de dinainte: nedreptăţeşte la judecată, complotează la moartea lui Pavel şi este capul acuzării lui Pavel (Fapte.23.2, 14; 24.1).

Astăzi cum este? Oare astăzi liderii religioşi sunt slujitori ai lui Dumnezeu doar pentru că sunt alţii decât aceia? Oare astăzi nu mai sunt preoţi/predicatori vicleni, lacomi, imorali, urâtori de Hristos, nepăsători de sufletele oamenilor, aserviţi politic, avizi de putere şi poziţie socială?

Domnul Isus a spus: Păziţi-vă de proorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor (Matei 7.15-16). Domnul Isus a spus clar „Păzeşte-te!” şi ne-a învăţat şi să-i recunoaştem pe lupii răpitori—„după roade îi veţi cunoaşte”, adică după fapte, nu după straie, barbă sau vorbă. Din păcate, cei mai mulţi, în loc să se păzească, se lasă păziţi de astfel de lupi răpitori. Tu?

Mihail Geabou

Posted in Apologetica, Ortodoxie, Vremurile din urmă | Leave a comment

Cum aflu dacă cineva este slujitorul Domnului? (2/3)

În niciun caz cultul, straiele, diplomele, prestanţa, averea, parohia, numărul de enoriaşi, oratoria, popularitatea sau recunoaşterea cultică nu-ţi pot indica adevăratul slujitor al Domnului. Toate acestea te pot induce în eroare. Priveşte în istorie şi învaţă ceva din ea!

Biblia ne spune că falşii lideri religioşi au un scop greşit şi folosesc mijloace greşite pentru a-şi atinge scopul. Scopul lor este să-i atragă pe oameni de partea lor şi ei să devină populari. De aceea, învăţătura lor este una nebiblică, greşită, o învăţătură care place omului. Iată ce spune Biblia:02

* „… se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase ca să atragă pe ucenici de partea lor” (Fapte. 20.29-30).

* „Va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă …îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor întoarce spre istorisiri închipuite” (2Timotei 4.3-4)

* „degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti…. Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră …aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră”(Marcu 7.7,9,13).

Slujitorii lui Dumnezeu sunt aceia care au ca scop să îndrepte privirile oamenilor către Domnul Isus, să-i lege pe oameni de El şi de aceea ei vor insista ca oamenii să afle învăţăturile Domnului Isus, învăţătura Bibliei. Iată ce spune Biblia:

*N-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit”- spunea apostolul Pavel bisericii din Corint (1Corinteni 2.2), iar Ioan Botezătorul spunea la fel de frumos despre Domnul Isus: „Trebuie ca El să crească iar eu să mă micşorez” (Ioan 3.30).

*Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să de înţelepciune…. Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Isus Hristos… propovăduieşte Cuvântul” (2Tim.3.16; 4.1-2). Domnul Isus a spus ucenicilor „învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28.20).

Domnul Isus a spus: „după roade îi veţi cunoaşte!” (Matei 7.16). Slujirea duhovnicească nu este o afacere şi nici un serviciu, ci o chemare specială şi unică. Slujitorul Domnului cinsteşte pe Dumnezeu iubind din toată inima pe Domnul Isus şi ascultând de El. Astfel că în viaţa lui prinde tot mai mult contur caracterul Stăpânului său- caracterul Domnului Isus Hristos. Iată ce spune Biblia:

Galateni 2.20 nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine…- spunea apostolul Pavel

1Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos

Filipeni 3.8 Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos…10 să-L cunosc pe Hristos  şi puterea învierii Lui...

Poate slujitorul tău duhovnicesc să spună ce spunea apostolul Pavel? Îl poţi vedea pe Hristos în viaţa lui? Un lucru este sigur: citeşte Biblia, învăţătura Domnului Isus şi a apostolilor Lui şi nu vei putea fi înşelat de impostori religioşi. Nu uita avertismentul Domnului Isus: „Păzeşte-te de ei!”

Mihail Geabou

Posted in Apologetica, Ortodoxie, Vremurile din urmă | Leave a comment

Cum trebuie să mă raportez la liderii religioşi care nu slujesc lui Dumnezeu?(3/3)

Unii, dintr-o atitudine de laşitate, se mulţumesc să-i bârfească şi să-i critice pe ascuns. În faţă…”săru’ mâna părinte!” sau „Domnul să vă binecuvânteze frate păstor!”

Alţii mai cu tupeu se iau la „luptă” cu „slujitorul Domnului.” Această „luptă” poate lua diverse forme: mustrare publică, contrazicere, atitudine ostilă, privire îmbufnată, rugăciuni cu subînţeles, cuvinte dure, ameninţări şi uneori se ajunge chiar la violenţă fizică.

Niciuna din cele două metode de mai sus nu este biblică şi nici benefice nu sunt. Ele trădează de fapt o problemă spirituală. Laşitatea dovedeşte egoismul tău şi lipsa de loialitate faţă de Domnul Isus, dispreţul faţă de adevăr şi faţă de curăţia bisericii lui Hristos. Tupeul dovedeşte doar fire pământească deşi adesea este confundată cu râvnă pentru Domnul. Şi nu uita: scopul nu scuză mijloacele! Nu poţi folosi armele Diavolului ca să împlineşti voia Domnului. Calomnia, bârfa, mânia nu fac parte din arsenalul creştinului. Dumnezeu nu are nevoie de bodyguarzi. Oricine pretinde că face lucrarea Domnului întâi se supune el însuşi Domnului.

Atenţie! O raportare greşită faţă de liderii religioşi- fie ei chiar apostaţi- poate avea efecte dramatice asupra mântuirii personale cât şi a mântuirii celorlalţi membrii ai familiei. Adesea acei care s-au înscris în luptă nebiblică cu liderii religioşi au ajuns plini de amărăciune şi depărtaţi de Dumnezeu, iar copiii lor fie i-au urmat în rătăcirea lor fie mult mai repede au părăsit biserica şi şi-au pierdut orice pic de încredere în călăuzirea vreunui lider religios.

Ce ne învaţă Biblia să facem?

annasÎn Faptele Apostolilor găsim că Marii Preoţi au prins pe Petru şi Ioan, i-au ameninţat şi le-au poruncit să nu mai vorbească despre Domnul Isus Hristos. Cum au procedat apostolii? Răspunsul lor a fost acesta: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeă să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu…” (Fapte 4.19). Fiind eliberaţi, apostolii au continuat să predice despre Domnul Isus. Au fost prinşi din nou şi încă odată apostolii se adresează preoţilor aşa: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte.5.29).

Prima parte a răspunsului este: respect. Apostolii s-au purtat cu respect faţă de Marii Preoţi chiar dacă ştiau bine că ei L-au dat pe Domnul Isus la moarte. Da, i-au acuzat în faţă de crimă împotriva Domnului, nu s-au temut să le spună adevărul (4.10) dar nu i-au batjocorit.

Partea a doua a răspunsului este: neascultare atunci când ei nu se supun lui Dumnezeu. Principiul lor a fost acesta: „mai mult de Dumnezeu decât de oameni.” Creştinul nu este un rebel care nu ascultă de nimeni. Autoritatea supremă asupra creştinului este Dumnezeu prin învăţătura pe care ne-a dat-o şi apoi omul. În situaţia în care omul fie el preot sau guvernul nu ascultă de Dumnezeu, creştinul nu poate să se supună la o lege sau poruncă ce contrazice legea lui Dumnezeu.

Apostolii au înţeles foarte clar că şi preoţii, chiar Marii Preoţi, tot oameni sunt. Apostolii nu s-au sfiit să recunoască gafele şi păcatele acestora şi chiar să le-o spună în faţă. Ei au înţeles că preoţii au autoritate asupra lor doar atâta timp cât ei rămân sub autoritatea lui Dumnezeu. De aceea, au considerat că este drept, moral şi logic să asculte mai mult de Dumnezeu decât de preoţi. Ei au spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte.5.29).

Dacă apostolii ar fi ascultat mai mult de preoţi decât de Dumnezeu, Evanghelia n-ar mai fi ajuns la noi. Dacă Domnul Isus ar fi ascultat mai mult de preoţi decât de Dumnezeu, noi astăzi n-am mai fi avut mântuirea. Dacă eu n-aş asculta mai mult de Dumnezeu, nu ţi-aş fi scris aceste lucruri. Iar tu, dacă asculti mai mult de slujitori bisericeşti apostaţi decât de Dumnezeu, nu vei avea parte de mântuirea sufletului.

„Mai mult de Dumnezeu decât de oameni”- acesta este principiul vieţii credinciosului. De aceea, este important ca un creştin să cunoască învăţătura lui Dumnezeu aşa cum o găsim în Biblie. Abia atunci va putea să aleagă să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Altfel, vei primi învăţătura oricărui lider religios şi vei crede că e de la Dumnezeu.

Trebuie deci să ascult de liderul meu religios? Da, însă doar atâta timp cât el mă învaţă ce spune Dumnezeu. Când învaţă lucruri străine de Scriptură, fără nici o teamă refuz să mă supun.

Trebuie să ascult de legile unei ţări atunci când acestea îmi cer să încalc legile morale ale lui Dumnezeu? Nu! Respect autorităţile statului dar supunerea ultimă este faţă de Dumnezeu. Aşa a făcut Domnul Isus, profeţii şi apostolii, aşa au făcut credincioşii adevăraţi din toate vremurile şi aşa suntem învăţaţi în Biblie: „cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi cinste împăratului”- aşa spunea apostolul Petru când împărat era Nero (1Petru 2.17). Iubirea este pentru fraţi, respectul pentru toţi, cinstea pentru împărat, dar ascultarea şi supunerea supremă doar pentru Dumnezeu.

Trebuie un preot/pastor asistent să asculte şi să se supună preotului/pastorului senior? Da, însă doar atâta timp cât acesta rămâne în ascultare de Cuvântul Domnului. Altfel, cu respect trebuie să-i spună adevărul şi să fie gata să suporte consecinţele oricare ar fi acestea. Demisia, deşi pare mai onorabilă în ochii oamenilor, nu este o alternativă biblică; poate un soldat să părăsească câmpul de luptă doar pentru că un alt soldat îi spune asta? A demisiona sau a dezerta este tot una în această situaţie.

Trebuie să părăsesc biserica dacă văd că slujitorul religios încalcă voia lui Dumnezeu? Nu acesta trebuie să fie primul gând. Întâi trebuie să-i spui adevărul. Aceasta îl poate ajuta să se trezească sau cel puţin va fi o mărturie pentru el în ziua judecăţii. Apoi, cu respect şi în smerenie, continuă să trăieşti afirmând adevărul chiar dacă liderul tău religios învaţă altceva. Continuă să trăieşti în părtăşia celor care iubesc pe Domnul Isus şi astfel păzeşte-te de păcatul mândriei. Diavolul va căuta să-ţi pună în minte că nu mai este altcineva ca tine. Ai grijă! Mare grijă! Tu nu ai nicio luptă de purtat. Lupta este a lui Dumnezeu. Tu trebuie doar să te supui Lui şi să fii preocupat de viaţa ta spirituală şi nu de a preotului/păstorului tău. Părăsirea bisericii trebuie luată în considerare doar atunci când eşti izgonit sau când observi că relaţia ta cu Domnul sau starea spirituală a familiei tale este în pericol. Dumnezeu ţi-a încredinţat responsabilitatea spirituală a familiei tale nu a păstorului/preotului tău. De aceea, salvează-ţi familia! Nu iubi mai mult cearta şi scandalul decât mântuirea sufletului tău şi a celor dragi. Şi încă ceva: nu părăsi biserica decât pentru o altă biserică unde te poţi alătura imediat părtăşiei celor ce iubesc pe Domnul Isus.

„Avem un Mare Preot însemnat Care a străbătut cerurile- pe Isus, Fiul lui Dumnezeu”- aşa spune Biblia (Evrei 4.14) Deci nu trebuie să ne temem că nu ascultăm de „Marii Preoţi” atâta timp cât ascultăm de Marele Preot- Isus Hristos. De El trebuie să ne temem şi învăţăturile Lui să le-ascultăm!

Mihail Geabou

Posted in Apologetica, Ortodoxie | Leave a comment

Vraja fricii de liderii religioşi (1,2,3)

Dramatizarea procesului nedrept şi a răstignirii Domnului Isus a fost prezentată anul acesta şi în oraşul nostru. Apreciez eforturile actorilor şi cred în bunele lor intenţii. Fiind martor am observat însă că lipseau câteva personaje importante din dramatizarea „Drumul crucii”. Bănuiţi cine? Preoţii! De ce oare?

juicio-de-jesus-de-nazaret-sanedrinRecunoaştem sau nu, majoritatea oamenilor se tem să pună la îndoială autoritatea multor lideri religioşi. Deşi au multe îndoieli, totuşi, din neştiinţă rămân captivi, paralizaţi de vraja fricii de ei. Nu întotdeauna frica este rea însă atunci când frica de oameni este mai mare decât teama (respectul) de Dumnezeu- este păcat şi are consecinţe eterne grave.

De ce atâta frică? Majoritatea liderilor religioşi se tem ca enoriaşii lor să cunoască adevărul Bibliei. Ei ştiu că dacă oamenii ar cunoaşte adevărul, ei ar fi demascaţi ca impostori iar câştigul, confortul şi influenţa lor ar fi în pericol. Aşa că, în loc să încurajeze oamenii să cunoască adevărul Bibliei, majoritatea liderilor religioşi otrăvesc minţile oamenilor cu învăţături omeneşti, Sfânta Tradiţie, poveşti SF inventate de oameni sau în cel mai fericit caz- interpretări greşite ale învăţăturilor biblice. Rezultatul este o negură tot mai deasă şi o prăpastie tot mai mare între om şi Dumnezeu. Prin înşelăciunea liderilor religioşi înstrăinat de Dumnezeu, împovărat de păcate şi sub ameninţarea iminentei judecăţi a lui Dumnezeu, omul se mulţumeşte cu o singură alternativă—dependenţa servilă de liderul religios. Oamenii ajung să se teamă mai mult de liderii religioşi decât de Dumnezeu.

Domnul Isus a avut curajul să condamne public pe impostorii religioşi. El ne-a arătat şi nouă cât de periculos este să asculţi de lideri religioşi care n-au teamă de Dumnezeu şi chiar ne-a avertizat să ne păzim de ei:annas

Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre” (Matei 23.13)  Înţelegi? Nu doar că unii din învăţătorii religioşi vor ajunge în iad, dar te pot lua şi pe tine cu ei.

Atenţie!!!

*dacă liderul tău religios trăieşte în neascultare de Dumnezeu, ascultarea ta de el devine neascultare de Dumnezeu. Nu confunda loialitatea faţă de preot/pastor cu ascultarea de Dumnezeu.

*niciodată minciuna nu este mai eficientă ca atunci când este pusă în gura omului ce trebuie să spună adevărul. Profitând de naivitatea oamenilor, Diavolul foloseşte cu succes slujitori bisericeşti în slujba iadului.

*straiele preoţeşti, diplomele în teologie, recunoaşterea cultică sau popularitatea nu garantează că cineva este slujitor al lui Dumnezeu. Domnul Isus n-a avut nimic din acestea şi era Fiul lui Dumnezeu. 

1. Pot fi slujitori bisericeşti în slujba iadului?

01Biblia ilustrează destul de puternic acest adevăr infiorător, dar oare vrei să iei seama la el? Biblia descrie cu lux de amănunte starea decăzută şi faptele nelegiuite ale liderilor religioşi din vremea Domnului Isus şi a ucenicilor. Îţi aduci aminte că atât Domnul Isus cât şi ucenicii Lui n-au făcut niciodată parte dintre apropiaţii preoţilor? Hai să ne amintim puţin…

Când Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu S-a născut, oare nu era normal ca preoţii, care ştiau profeţiile să-L caute să I se închine? Ei însă, de frica dictatorului Irod i-au spus criminalului unde-L poate găsi, dar ei ca nişte laşi s-au complăcut în compromis cu politicul. În schimb, nişte magi păgâni au venit de la mare distanţă să se închine Domnului (Matei 2.4-6).

Ştii tu că marii preoţi erau invidioşi că oamenii urmau pe Domnul Isus? Ştii că din acest motiv Marele Preot Caiafa a hotărât să-L omoare? (Ioan 11.47-53 ). Poate deci un lider religios să fie capabil de aşa ceva?

Ştii cine a intentat proces împotriva Domnului Isus? Ştii cine a inventat acuzaţii mincinoase doar pentru a-L condamna pe Domnul Isus? Da, preoţii cei mai de seamă! (Matei 26.59). Spre ruşinea lor, păgânii cei mai răi precum Irod şi Pilat L-au găsit nevinovat pe Domnul Isus (Luca 23.14-15). Sunt deci preoţii capabili de aşa ceva?

Ştii tu cine şi-a folosit puterea de influenţă asupra maselor ca în loc de Isus acestea să ceară pe criminalul Baraba să fie eliberat? Ştii cine a folosit mulţimile să facă presiune asupra lui Pilat? Da, liderii religioşi! (Marcu 15.11) Ştiai că preoţii au strigat  „Răstigneşte-L!”, ei au spus „n-avem alt împărat decât pe Cezarul”, ei L-au numit pe Domnul Isus „înşelătorul” (Matei 27.63)?

Ştii tu cine a inventat minciuna cum că „Hristos nu a înviat ci ucenicii I-au furat trupul”? Da, preoţii! Şi tot ei au şantajat şi au obligat pe străjeri să răspândească minciuna aceasta (Matei 28.11-15).

Oare după înălţarea Domnului Isus lucrurile s-au schimbat şi liderii religioşi au devenit „icoană de închinat”? Se pare că nu. Atitudinea şi acţiunile ostile ale preoţilor celor mai de seamă au continuat să se focalizeze împotriva ucenicilor (Fapte.4.1-22) persecutându-i şi interzicându-le să mai vorbească despre Domnul Isus.

Marele preot a fost implicat şi în omorârea lui Ştefan şi a fost acuzat dur de către acesta: „Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştrii aşa faceţi şi voi. Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât” (Fapte. 7.1, 52)

Un ultim exemplu: condamnarea apostolului Pavel. De data aceasta, Marele Preot Anania, succesorul lui Caiafa continuă faptele şi misiunea preoţilor de dinainte: nedreptăţeşte la judecată, complotează la moartea lui Pavel şi este capul acuzării lui Pavel (Fapte.23.2, 14; 24.1).

Astăzi cum este? Oare astăzi liderii religioşi sunt slujitori ai lui Dumnezeu doar pentru că sunt alţii decât aceia? Oare astăzi nu mai sunt preoţi/predicatori vicleni, lacomi, imorali, urâtori de Hristos, nepăsători de sufletele oamenilor, aserviţi politic, avizi de putere şi poziţie socială?

Domnul Isus a spus: Păziţi-vă de proorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor (Matei 7.15-16). Domnul Isus a spus clar „Păzeşte-te!” şi ne-a învăţat şi să-i recunoaştem pe lupii răpitori—„după roade îi veţi cunoaşte”, adică după fapte, nu după straie, barbă sau vorbă. Din păcate, cei mai mulţi, în loc să se păzească, se lasă păziţi de astfel de lupi răpitori. Tu?

2. Cum aflu dacă cineva este slujitorul Domnului?

În niciun caz cultul, straiele, diplomele, prestanţa, averea, parohia, numărul de enoriaşi, oratoria, popularitatea sau recunoaşterea cultică nu-ţi pot indica adevăratul slujitor al Domnului. Toate acestea te pot induce în eroare. Priveşte în istorie şi învaţă ceva din ea!

Biblia ne spune că falşii lideri religioşi au un scop greşit şi folosesc mijloace greşite pentru a-şi atinge scopul. Scopul lor este să-i atragă pe oameni de partea lor şi ei să devină populari. De aceea, învăţătura lor este una nebiblică, greşită, o învăţătură care place omului. Iată ce spune Biblia:

* „… se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase ca să atragă pe ucenici de partea lor” (Fapte. 20.29-30).02

* „Va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă …îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor întoarce spre istorisiri închipuite” (2Timotei 4.3-4)

* „degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti…. Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră …aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră”(Marcu 7.7,9,13).

Slujitorii lui Dumnezeu sunt aceia care au ca scop să îndrepte privirile oamenilor către Domnul Isus, să-i lege pe oameni de El şi de aceea ei vor insista ca oamenii să afle învăţăturile Domnului Isus, învăţătura Bibliei. Iată ce spune Biblia:

*N-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit”- spunea apostolul Pavel bisericii din Corint (1Corinteni 2.2), iar Ioan Botezătorul spunea la fel de frumos despre Domnul Isus: „Trebuie ca El să crească iar eu să mă micşorez” (Ioan 3.30).

*Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să de înţelepciune…. Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Isus Hristos… propovăduieşte Cuvântul” (2Tim.3.16; 4.1-2). Domnul Isus a spus ucenicilor „învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28.20).

Domnul Isus a spus: „după roade îi veţi cunoaşte!” (Matei 7.16). Slujirea duhovnicească nu este o afacere şi nici un serviciu, ci o chemare specială şi unică. Slujitorul Domnului cinsteşte pe Dumnezeu iubind din toată inima pe Domnul Isus şi ascultând de El. Astfel că în viaţa lui prinde tot mai mult contur caracterul Stăpânului său- caracterul Domnului Isus Hristos. Iată ce spune Biblia:

Galateni 2.20 nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine…- spunea apostolul Pavel

1Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos

Filipeni 3.8 Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos…10 să-L cunosc pe Hristos  şi puterea învierii Lui...

Poate slujitorul tău duhovnicesc să spună ce spunea apostolul Pavel? Îl poţi vedea pe Hristos în viaţa lui? Un lucru este sigur: citeşte Biblia, învăţătura Domnului Isus şi a apostolilor Lui şi nu vei putea fi înşelat de impostori religioşi. Nu uita avertismentul Domnului Isus: „Păzeşte-te de ei!”

3. Cum trebuie să mă raportez la liderii religioşi care nu slujesc lui Dumnezeu?

Unii, dintr-o atitudine de laşitate, se mulţumesc să-i bârfească şi să-i critice pe ascuns. În faţă…”săru’ mâna părinte!” sau „Domnul să vă binecuvânteze frate păstor!”

Alţii mai cu tupeu se iau la „luptă” cu „slujitorul Domnului.” Această „luptă” poate lua diverse forme: mustrare publică, contrazicere, atitudine ostilă, privire îmbufnată, rugăciuni cu subînţeles, cuvinte dure, ameninţări şi uneori se ajunge chiar la violenţă fizică.

Niciuna din cele două metode de mai sus nu este biblică şi nici benefice nu sunt. Ele trădează de fapt o problemă spirituală. Laşitatea dovedeşte egoismul tău şi lipsa de loialitate faţă de Domnul Isus, dispreţul faţă de adevăr şi faţă de curăţia bisericii lui Hristos. Tupeul dovedeşte doar fire pământească deşi adesea este confundată cu râvnă pentru Domnul. Şi nu uita: scopul nu scuză mijloacele! Nu poţi folosi armele Diavolului ca să împlineşti voia Domnului. Calomnia, bârfa, mânia nu fac parte din arsenalul creştinului. Dumnezeu nu are nevoie de bodyguarzi. Oricine pretinde că face lucrarea Domnului întâi se supune el însuşi Domnului.

Atenţie! O raportare greşită faţă de liderii religioşi- fie ei chiar apostaţi- poate avea efecte dramatice asupra mântuirii personale cât şi a mântuirii celorlalţi membrii ai familiei. Adesea acei care s-au înscris în luptă nebiblică cu liderii religioşi au ajuns plini de amărăciune şi depărtaţi de Dumnezeu, iar copiii lor fie i-au urmat în rătăcirea lor fie mult mai repede au părăsit biserica şi şi-au pierdut orice pic de încredere în călăuzirea vreunui lider religios.

Ce ne învaţă Biblia să facem?

În Faptele Apostolilor găsim că Marii Preoţi au prins pe Petru şi Ioan, i-au ameninţat şi le-au poruncit să nu mai vorbească despre Domnul Isus Hristos. Cum au procedat apostolii? Răspunsul lor a fost acesta: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeă să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu…” (Fapte 4.19). Fiind eliberaţi, apostolii au continuat să predice despre Domnul Isus. Au fost prinşi din nou şi încă odată apostolii se adresează preoţilor aşa: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte.5.29).

Prima parte a răspunsului este: respect. Apostolii s-au purtat cu respect faţă de Marii Preoţi chiar dacă ştiau bine că ei L-au dat pe Domnul Isus la moarte. Da, i-au acuzat în faţă de crimă împotriva Domnului, nu s-au temut să le spună adevărul (4.10) dar nu i-au batjocorit.

Partea a doua a răspunsului este: neascultare atunci când ei nu se supun lui Dumnezeu. Principiul lor a fost acesta: „mai mult de Dumnezeu decât de oameni.” Creştinul nu este un rebel care nu ascultă de nimeni. Autoritatea supremă asupra creştinului este Dumnezeu prin învăţătura pe care ne-a dat-o şi apoi omul. În situaţia în care omul fie el preot sau guvernul nu ascultă de Dumnezeu, creştinul nu poate să se supună la o lege sau poruncă ce contrazice legea lui Dumnezeu.

Apostolii au înţeles foarte clar că şi preoţii, chiar Marii Preoţi, tot oameni sunt. Apostolii nu s-au sfiit să recunoască gafele şi păcatele acestora şi chiar să le-o spună în faţă. Ei au înţeles că preoţii au autoritate asupra lor doar atâta timp cât ei rămân sub autoritatea lui Dumnezeu. De aceea, au considerat că este drept, moral şi logic să asculte mai mult de Dumnezeu decât de preoţi. Ei au spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte.5.29).

Dacă apostolii ar fi ascultat mai mult de preoţi decât de Dumnezeu, Evanghelia n-ar mai fi ajuns la noi. Dacă Domnul Isus ar fi ascultat mai mult de preoţi decât de Dumnezeu, noi astăzi n-am mai fi avut mântuirea. Dacă eu n-aş asculta mai mult de Dumnezeu, nu ţi-aş fi scris aceste lucruri. Iar tu, dacă asculti mai mult de slujitori bisericeşti apostaţi decât de Dumnezeu, nu vei avea parte de mântuirea sufletului.

„Mai mult de Dumnezeu decât de oameni”- acesta este principiul vieţii credinciosului. De aceea, este important ca un creştin să cunoască învăţătura lui Dumnezeu aşa cum o găsim în Biblie. Abia atunci va putea să aleagă să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Altfel, vei primi învăţătura oricărui lider religios şi vei crede că e de la Dumnezeu.

Trebuie deci să ascult de liderul meu religios? Da, însă doar atâta timp cât el mă învaţă ce spune Dumnezeu. Când învaţă lucruri străine de Scriptură, fără nici o teamă refuz să mă supun.

Trebuie să ascult de legile unei ţări atunci când acestea îmi cer să încalc legile morale ale lui Dumnezeu? Nu! Respect autorităţile statului dar supunerea ultimă este faţă de Dumnezeu. Aşa a făcut Domnul Isus, profeţii şi apostolii, aşa au făcut credincioşii adevăraţi din toate vremurile şi aşa suntem învăţaţi în Biblie: „cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi cinste împăratului”- aşa spunea apostolul Petru când împărat era Nero (1Petru 2.17). Iubirea este pentru fraţi, respectul pentru toţi, cinstea pentru împărat, dar ascultarea şi supunerea supremă doar pentru Dumnezeu.

Trebuie un preot/pastor asistent să asculte şi să se supună preotului/pastorului senior? Da, însă doar atâta timp cât acesta rămâne în ascultare de Cuvântul Domnului. Altfel, cu respect trebuie să-i spună adevărul şi să fie gata să suporte consecinţele oricare ar fi acestea. Demisia, deşi pare mai onorabilă în ochii oamenilor, nu este o alternativă biblică; poate un soldat să părăsească câmpul de luptă doar pentru că un alt soldat îi spune asta? A demisiona sau a dezerta este tot una în această situaţie.

Trebuie să părăsesc biserica dacă văd că slujitorul religios încalcă voia lui Dumnezeu? Nu acesta trebuie să fie primul gând. Întâi trebuie să-i spui adevărul. Aceasta îl poate ajuta să se trezească sau cel puţin va fi o mărturie pentru el în ziua judecăţii. Apoi, cu respect şi în smerenie, continuă să trăieşti afirmând adevărul chiar dacă liderul tău religios învaţă altceva. Continuă să trăieşti în părtăşia celor care iubesc pe Domnul Isus şi astfel păzeşte-te de păcatul mândriei. Diavolul va căuta să-ţi pună în minte că nu mai este altcineva ca tine. Ai grijă! Mare grijă! Tu nu ai nicio luptă de purtat. Lupta este a lui Dumnezeu. Tu trebuie doar să te supui Lui şi să fii preocupat de viaţa ta spirituală şi nu de a preotului/păstorului tău. Părăsirea bisericii trebuie luată în considerare doar atunci când eşti izgonit sau când observi că relaţia ta cu Domnul sau starea spirituală a familiei tale este în pericol. Dumnezeu ţi-a încredinţat responsabilitatea spirituală a familiei tale nu a păstorului/preotului tău. De aceea, salvează-ţi familia! Nu iubi mai mult cearta şi scandalul decât mântuirea sufletului tău şi a celor dragi. Şi încă ceva: nu părăsi biserica decât pentru o altă biserică unde te poţi alătura imediat părtăşiei celor ce iubesc pe Domnul Isus.

„Avem un Mare Preot însemnat Care a străbătut cerurile- pe Isus, Fiul lui Dumnezeu”- aşa spune Biblia (Evrei 4.14) Deci nu trebuie să ne temem că nu ascultăm de „Marii Preoţi” atâta timp cât ascultăm de Marele Preot- Isus Hristos. De El trebuie să ne temem şi învăţăturile Lui să le-ascultăm!

Mihail Geabou, Calea Domnului Alexandria

 

Posted in Apologetica, Ortodoxie, Vremurile din urmă | Tagged , , | Leave a comment

Dacă vei căuta pe Hristos cel răstignit…

bible-videos-empty-tomb-1426523-gallery

În ziua dintâi a săptămânii, dis de dimineaţă, câteva femei s-au grăbit să meargă să viziteze mormântul Domnului Isus Hristos. Aveau temeri şi întrebări: oare cum le vor trata soldaţii romani care păzeau mormântul? Cine va prăvăli piatra grea de la uşa mormântului?… În dimineaţa aceea, un înger al Domnului s-a coborât din cer, pământul s-a cutremurat, piatra a fost îndepărtată iar străjerii romani au căzut la pământ tremurând de frica arătării îngerului. Îngerul a vorbit femeilor şi le-a zis: „Nu vă temeţi! Căci ştiu că voi căutaţi pe Isus Care a fost răstignit. Nu este aici, a înviat după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul….”. Apoi au plecat după cum le spusese îngerul şi, pe drum au fost întâmpinate de Însuşi Domnul Isus înviat (Matei 28.1-10)

Iată câteva lucruri din Cuvintele Sfintelor Scripturi prin care te încurajez să cauţi pe Hristos cel răstignit.

  1. Caută-L pe Hristos cel răstignit şi vei ajunge în atenţia lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui

Cine sunt îngerii? Biblia ne învaţă că ei sunt fiinţe create de Dumnezeu şi care stau la dispoziţia lui Dumnezeu, în prezenţa lui Dumnezeu. Mai ştim de asemenea că ei nu sunt nici atotştiutori, nici omniprezenţi şi sunt trimişi să îndeplinească anumite misiuni la porunca lui Dumnezeu.

Cum se explică atunci cuvintele îngerului „Nu vă temeţi! Căci ştiu că voi căutaţi pe Isus Care a fost răstignit” ? De unde ştiau? Există o singură explicaţie: de la Dumnezeu. Pentru că femeile acestea căutau pe Isus Hristos cel răstignit, au ajuns în atenţia cerului, în atenţia lui Dumnezeu.

Dumnezeu este interesat şi preocupat de toţi aceia care caută pe Domnul Isus Hristos. Observaţi chiar modul după care aceste femei sunt identificate „voi căutaţi pe Isus Care a fost răstignit.” Nu contează cine eşti, dacă eşti bărbat sau femeie (dispreţuite în cultura de atunci), sărac sau bogat, dacă tu cauţi pe Isus Hristos poţi fi sigur că Dumnezeu este interesat de persoana ta în mod deosebit şi chiar îngerii Săi te vor privi cu apreciere. Priveşte bunătatea, blândeţea şi respectul cu care îngerul se adreseză femeilor spre deosebire de străjeri. De ce? Pentru că ele căutau pe Hristos cel răstignit.

Într-o altă situaţie, de data aceasta un bărbat, ministrul de finanţe al Împărătesei Candace a Etiopiei venise la Ierusalim să caute pe Dumnezeul evreilor. Pentru că această căutare a lui era după placul lui Dumnezeu, a ajuns în atenţia lui Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a trimis un înger la Filip şi acesta a vorbit etiopianului despre Domnul Isus Hristos. Apoi a fost botezat şi şi-a continuat drumul bucuros în ţara lui (Faptele apostolilor 8.26-40).

Înţelegi? Toţi cei ce caută sincer pe Hristos cel înviat sunt iubiţi şi preţuiţi înaintea Domnului Dumnezeu. Tot cerul are privirile îndreptate asupra celor ce caută pe Domnul Isus Hristos. Şi nu uita: este valabil şi pentru tine!

  1. Caută-L pe Hristos cel răstignit şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu şi al îngerilor Lui

Este clar: fără ajutorul lui Dumnezeu căutarea după Dumnezeu este zadarnică. Omul nu-L poate afla pe Dumnezeu prin puterea şi priceperea lui. De aceea Însuşi Dumnezeu vine în ajutorul celor smeriţi şi sinceri.

Şi femeile aveau nevoie de ajutor. După toate cele întâmplate cu Domnul lor, după atâta nedreptate şi răutate a oamenilor te puteai aştepta la orice. Ucenicii toţi se împrăştiaseră şi stăteau închişi de frica iudeilor. Credeau că acum le vine lor rândul să fie arestaţi. Femeile aveau de luptat cu sentimente de frică. Se gândeau cine le va răsturna piatra de la mormânt. Mai erau acolo la mormânt oameni răi, soldaţi romani şi un sigiliu pus pe piatră- simbol al autorităţii imperiale romane- cine ar fi îndrăznit să-l îndepărteze?! Au avut multe temeri, multe întrebări fără răspuns, dar au înaintat, chiar fără să aştepte răspuns la întrebările lor.

Dragul meu, este adevărat- întotdeauna căutarea după Dumnezeu, după Domnul Isus Hristos n-a fost una uşoară. Diavolul a căutat mereu să împiedice pe oameni să se pocăiască şi pune tot felul de piedici în calea lor: frica, ruşinea, ameninţări din partea familiei, îndoiala, atracţia păcatului…etc. Toate acestea sunt obstacole care descurajează pe mulţi. Poate şi tu ai temeri multe, întrebări fără răspuns. Urmează exemplul femeilor şi continuă-ţi căutarea după Domnul Isus. De ce? Pentru că aşa vei vedea cum Dumnezeu Însuşi îţi vine în ajutor cum nici nu ţi-ai închipuit. Dacă renunţi, nu vei vedea gloria Domnului şi puterea Lui, dar dacă continui şi nu te laşi intimidat de descurajările diavolului, vei simţi cum îngerii Domnului sunt în slujba lui Dumnezeu pentru tine.

Evrei 1.14 Îngerii sunt toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea

Psalmul 34.7 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.

Îngerul Domnului a venit în ajutorul femeilor: piatra a fost îndepărtată şi asta nu ca să iasă Domnul Isus ci ca să intre femeile. Soldaţii sunt paralizaţi de frică. Fără să-i pese câtuşi de puţin, îngerul ignoră sigiliul roman, simbol al autorităţii imperiale (puterea numărul unu la vremea aceea în lume) şi, fără nici o teamă, nu se ascunde ci dimpotrivă se aşează pe piatra mormântului. Vorbeşte şi încurajează pe femei. Le oferă lămuriri, le pune la dispoziţie dovezi pentru ceea ce spune şi chiar le dă instrucţiuni ce trebuie să facă pe mai departe. Iată cum vine Dumnezeu în ajutor celor ce caută Hristos cel răstignit.

Nu te aştepta să fie o căutare fără peripeţii! Totuşi nu da înapoi! Dumnezeu va trimite îngerii Lui. Nu există autoritate nici în cer nici pe pământ care să se poată opune lui Dumnezeu şi îngerilor Lui. El dă la o parte pietrele şi obstacolele din calea ta, El îţi va vorbi la momentul potrivit, El îţi va aduce şi dovezi când vei avea nevoie de ele şi te va îndruma la timpul potrivit. Tu însă, continuă-ţi căutarea după Domnul Isus aşa cum eşti: cu temeri şi cu întrebări fără răspuns.

Când Domnul Isus S-a născut, nişte magi din Răsărit L-au căutat. Şi pentru că aceşti magi L-au căutat pe Domnul Isus, Dumnezeu Tatăl le-a pus la dispoziţie o stea care să le arate drumul, prin Scripturi le-a arătat şi mai exact locul unde Îl puteau găsi. Chiar dacă au avut multe obstacole, Dumnezeu i-a condus cu exactitate la Domnul Isus. Şi apoi le-a arătat un alt drum ca să-i ferească de răzbunarea lui Irod (Matei 2.1-12).

Nu contează cât eşti de departe, nu contează cât eşti de păcătos, nu contează ce piedici, temeri sau obstacole îţi stau în cale. Contează un singur lucru: Îl cauţi tu pe Hristos cel răstignit?

  1. Caută-L pe Hristos cel răstignit şi vei fi întâlnit de Hristosul cel înviat

The-Empty-TombCăutarea după Domnul Isus este o adevărată aventură plină de suspans şi multe surprize: stânci îndepărtate, mormânt gol, sigilii azvârlite, arătări de îngeri cu înfăţişarea ca fulgerul şi îmbrăcămintea albă ca zăpada, duşmani prăbuşiţi la pământ…. dar cea mai măreaţă dintre surprize este cu totul alta: căutând pe Hristosul cel răstignit, femeile au găsit pe Hristosul cel înviat. Sau mai corect spus: au fost întâlnite de Hristos cel înviat. De fapt, Domnul Isus le căuta. De ce? Pentru că ele căutau pe Hristos cel răstignit.

Iată ce spune Biblia: „Ele au plecat de la mormânt cu frică şi cu mare bucurie şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus…” (Matei 28.8-9). Începând cu aceste femei, şi de atunci încoace, orice om care a căutat pe Hristos cel răstignit nu a găsit un Hristos mort ci unul viu.

Poate te întrebi: De ce zice să caut pe Hristos cel răstignit şi nu pe Hristos înviat? De ce? Pentru că nu poţi găsi pe Hristos cel înviat până nu ai tu însuţi parte de învierea spirituală, acea înviere şi eliberare de păcat pe care Domnul Isus a adus-o prin moartea Sa pe crucea de la Golgota. Caută-L pe Hristos cel răstignit, pe Acela care a purtat păcatul şi vinovăţia ta în moarte ca să te elibereze de robia păcatului şi a celui rău şi să te împace cu Tatăl Dumnezeu. Nu la întâmplare, deşi Hristos înviase, propovăduirea Bisericii a fost dintotdeauna despre Hristos cel răstignit. Iată ce spune apostolul Pavel:

1Cor.1.23 …noi propovăduim pe Hristos cel răstignit

1Cor.2.2 Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit

1Cor.11.26 Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.

De 2000 de ani Biserica a propovăduit şi propovăduieşte un Hristos Răstignit. Şi întotdeauna, cei care L-au căutat pe acest Hristos răstignit, L-au găsit viu, având toată puterea în cer şi pe pământ. Toţi aceia care L-au căutat cu pocăinţă, cu smerenie şi din dragoste au descoperit pe Hristos cel Viu.

Caută-L pe Domnul Isus şi Dumnezeu te asigură prin Cuvântul Său că această căutare va avea succes. Dar nu uita, dacă vrei să fii întâlnit de Hristos cel înviat:

-caută-L mai întâi la cruce. Acolo unde trebuie să înţelegi starea ta jalnică de păcat şi să te pocăieşti asemnea tâlharului. El te va primi, dar recunoaşte-ţi starea şi pocăieşte-te!

-caută-L în mijlocul celor vii. Îngerul a spus femeilor: „pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel Ce este viu?” (Luca 24.5) Nu-L căuta în biserici moarte şi la oameni morţi spiritual. Caută-L în mijlocul celor ce iubesc pe Domnul Isus, în mijlocul ucenicilor Lui (Matei 18.20). Poate, ca şi femeile, L-ai căutat în locuri greşite. Dacă eşti sincer şi asculţi îndrumările de la Dumnezeu vei afla calea adevărată.

-caută-L aducându-ţi aminte de învăţăturile Lui. Îngerul a zis femeilor: „Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea” (Luca 24.6) Dacă am ţine cont noi de ceea ce Domnul Isus ne spune, cu siguranţă n-am mai rătăci. Din păcate, de multe ori uităm sau ignorăm. Iată îngerul ştia, era martor la învăţăturile şi înştiinţările pe care Domnul Isus le spusese cu mai mult timp în urmă. Citeşte Biblia, în mod special Noul Testament, Evangheliile! Ia seama la învăţăturile Domnului Isus!

-caută-L chiar dacă ai temeri. Curând temerile tale vor fi înlocuite de mare bucurie (v.8)

-caută-L chiar dacă ai întrebări fără răspuns (Marcu 16.3). Ştii tot ceea ce trebuie să ştii. Nimic din ceea ce ai nevoie să ştii nu-ţi lipseşte!

Dar iată că le-a întâmpinat Isus…” Când căutarea ta se va sfârşi vei ajunge şi tu la concluzia la care au ajuns toţi cei credincioşi: nu noi Îl căutăm pe Domnul Isus ci El ne caută pe noi. Apostolul Pavel spunea: „ca unei stârpituri mi s-a arătat şi mie.” La fel a înţeles şi vameşul Zacheu—deşi Evanghelia spune că Zacheu a alergat înainte şi s-a suit în dud ca să vadă pe Domnul Isus, în final Domnul Isus spune: „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19.1.10) De aceea Hristos S-a născut şi S-a făcut om, de aceea a suferit şi a murit—pentru că ne-a iubit şi ne-a căutat.

Dragul meu, dorinţa şi căutarea ta după Dumnezeu este dovada căutării Domnului Isus după tine. Tu Îl cauţi pentru că El te cheamă şi te atrage la Sine. Îndrăzneşte şi apropie-te de Cel răstignit! Lasă-te întâmpinat de Domnul Isus şi vei avea viaţa veşnică!

Mihail Geabou

Posted in Viaţa eternă | Tagged , , , | Leave a comment