De ce cred că Hristos a înviat

toma necredinciosulExistă două modalităţi pentru a căpăta convingerea că o persoană a existat sau că un eveniment a avut cu adevărat loc: fie să fi fost martor ocular, fie să te bazezi pe mărturia altor persoane, scrieri sau dovezi. Toma a fost ucenicul care n-a vrut să creadă mărturia altuia. El a spus „dacă nu văd nu cred.” Domnul i S-a arătat dar i-a spus lui Toma: „ferice de tine că ai văzut şi ai crezut, dar mai ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.” Domnul Isus ne avea atunci în vedere şi pe noi, astăzi, care nu L-am văzut, dar asta nu înseamnă că nu putem crede.

Putem considera validă credinţa care se bazează pe mărturia altuia? Sigur că da!

Nu l-am cunoscut pe Decebal şi nici pe Burebista, nu l-am întâlnit niciodată pe Ştefan cel Mare şi nici pe Mihai Viteazul şi totuşi credem că au existat, pentru că ne bazăm pe autoritatea scrierilor şi a istoricilor. N-am descoperit noi că Pământul este rotund şi nici că el să învârte în jurul Soarelui şi totuşi credem, pentru că ne bazăm pe autoritatea oamenilor de ştiinţă. N-am fost conştient când am fost născut şi totuşi cred că mama este mamă, pentru că o cred pe cuvânt şi am şi un certificat de naştere. Chiar judecătorii emit o judecată pe baza analizei mărturiilor martorilor.

Ce putem spune despre învierea Domnului Isus? Unii cred şi alţii nu cred. De ce? Pentru că unii se bazează pe anumite mărturii, iar alţii acordă credit altor mărturii. Diferenţa între cel ce crede şi cel ce nu crede nu este că vreunul deţine cheia secretă ci simplul fapt că unul a ales să dea credit anumitor mărturii, iar celalalt altor mărturii.

Am spus că o modalitate prin care poţi crede în învierea Domnului este întâlnirea personală cu El, descoperirea Lui în formă materială. Lucrul acesta s-a întâmplat cu ucenicii, femeile care au mers la mormântul Lui, apostolul Pavel când mergea să prigonească biserica din Damasc şi chiar astăzi sunt oameni, în special în ţările musulmane, care mărturisesc despre apariţii ale Domnul Isus.

Majoritatea creştinilor, cum este şi cazul meu, credem în învierea Domnului Isus pentru că acordăm credit următoarelor mărturii:

1. Mărturia Bibliei.

sulurile vt Nu este scopul articolului să demonstreze asta, dar noi credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin oameni- El este adevărul şi ceea ce spune este real. Vechiul Testament vorbeşte despre învierea Domnului Isus. Iată două exemple:

Psalmul 16.10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea

Isaia 53.10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

Din moment ce Biblia este adevărată şi ea vorbeşte despre învierea Domnului Isus, în mod logic, considerăm că învierea Domnului Isus este un fapt real.

Dacă cineva dovedeşte că Biblia prezintă poveşti sau lucruri neadevărate, atunci voi putea pune la îndoială şi învierea Domnului. E adevărat că mulţi au luptat şi încă mai luptă împotriva acestei cărţi, chiar guverne şi dictatori i-au dorit dispariţia; cei mai mulţi au murit şi regimurile politice ostile au dispărut. Biblia este încă cea mai citită şi mai răspândită carte de pe glob. O citesc şi bogaţi şi săraci, se află şi în palat şi în bordei şi adesea la căpătâiul celor suferinzi.

Şi încă ceva… Biblia şi în mod special Vechiul Testament este cartea unui popor- poporul Evreu, este istoria Israelului. Existenţa Israelului ca naţiune rămâne ea însăşi dovada incontestabilă că Biblia este adevărată.

2. Mărturia martorilor.

N-am fost niciodată în America, dar ştiu că există pentru că tata a fost acolo. El mi-a spus că există şi eu am încredere în el, şi de aceea cred că America există. Witness

Deşi ar trebui să fie suficientă, totuşi pe lângă Biblie mai avem şi mărturia martorilor. Aici mă refer la ucenici, la cei care L-au văzut înviat. Unii i-au acuzat cum că ei ar fi furat trupul Domnului Isus. Sunt multe motive pentru care n-ar fi putut face asta, dar cel mai puternic argument că ei n-au furat trupul Domnului şi că Domnul Isus chiar a înviat este faptul că toţi cei unsprezece ucenici ai Domnului au suferit tocmai din cauză că au crezut şi că au propovăduit învierea Domnului Isus. Mai mult de atât, zece dintre ei chiar au avut parte de moarte de martir pentru aceasta.

Eu aleg să dau credit unor astfel de martori care şi-au pecetluit mărturia cu sângele lor. Trăirea lor curată, în sfinţenie şi teamă de Dumnezeu şi mai ales faptul că n-au renunţat la propovăduirea învierii nici când viaţa le-a fost pusă în pericol- asta mă face să cred că sunt oameni de caracter, sunt vrednici de încredere.

Apropo- nu ştiu câţi dintre cei care susţin că Hristos nu a înviat sunt gata să moară pentru credinţa aceasta. Pe lângă asta, cei care luptă împotriva lui Hristos, în general sunt oameni care iubesc plăcerile păcatului. Este şi normal să nu creadă în Hristos- Hristos a demascat şi a condamnat goliciunea păcatului.

2Petru 3.3 …să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri care vor trăi după poftele lor…

3. Mărturia vieţilor schimbate

Sfântul apostol Pavel, la început, a fost un prigonitor al creştinilor. Condus de râvna pentru datinile strămoşeşti lupta împotriva creştinilor. Iată ce spune chiar el despre experienţa sa- cum a fost înainte şi cum întâlnirea cu Hristosul înviat i-a schimbat viaţa:

Gal.1.13 Aţi auzit care era purtarea mea de altădată, în religiunea iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea…Saul spre Damasc

Fapte 26.9-18 Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă; şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dăteam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine. În acest scop m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă. Pe la amiază, împărate, pe drum am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. Am căzut cu toţii la pământ şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule pentru ce Mă prigoneşti?…” „Cine eşti Doamne?” am răspuns eu. Şi Domnul mi-a zis: „Eu sunt Isus pe care-l prigoneşti. Dar scoală-te şi stai în picioare căci M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

Cum se explică faptul că un astfel de prigonitor devine propovăduitor al Aceluia împotriva căruia lupta? Cum se explică faptul că renunţă la poziţia sa socială bună şi la privilegiile de cărturar şi alege să sufere şi chiar să-şi dea viaţa pentru Hristosul împotriva căruia lupta? Apostolul spune clar: întâlnirea cu Hristosul înviat!

El este cauza pentru care şi astăzi mulţimi de oameni află eliberarea de puterea alcoolului, drogurilor, curviei, familii sunt restaurate, relaţii sunt vindecate, păcatele sunt iertate şi oamenii găsesc pacea pe care nici banii, nici faima şi nici poziţia socială nu le-o poate da. Acestea reprezintă amprenta Hristosului înviat, lucrările Lui dovedesc prezenţa Lui tot aşa cum simţim prezenţa curentului electric prin efectele lui, deşi nu-l vedem.

4. Mărturia interioară a Duhului Sfânt

Această mărturie vine ultima. Este o mărturie pe care cei necredincioşi nu o cunosc şi lor li se pare o nebunie. Este vorba de mărturia pe care Duhul Sfânt al lui Dumnezeu o pune în interiorul nostru şi prin care ştim că Hristos cel Înviat locuieşte într-un sens spiritual în fiinţele credincioşilor. Prezenţa Domnului Isus în viaţa noastră prin Duhul Sfânt întăreşte şi mai mult certitudinea că Hristos a înviat şi este cu noi. Iată ce spune Biblia:

Gal.2.20 (apostolul Pavel spune:) … nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine…

Ioan 14.23 Isus i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

Matei 28 …iată că Eu sunt cu voi pănă la sfârşitul veacurilor.

Fiecare dintre noi, creştinii, am experimentat iertarea păcatelor, am experimentat eliberarea din anumite vicii şi păcate, am primit pacea şi fericirea, am ajuns să înţelegem care este sensul şi scopul vieţii şi tot prin Hristos cel Înviat am căpătat o altă perspectivă cu privire la viaţă şi moarte- pentru noi moartea nu mai este un final ci o uşă spre viaţa eternă cu Domnul.

Acestea sunt motivele pentru care eu cred că Hristos a înviat. Şi nu doar atât, dar pot afirma lucrul acesta cu Biblia, cu vorba, cu trăirea şi cu duhul meu. Nu ştiu ce crezi tu, dar ar fi bine să ştii „de ce crezi ceea ce crezi?”  Pe ce mărturii îţi bazezi crezul, sunt ele vrednice de încredere? Şi încă ceva: eşti gata să mori pentru convingerea ta?

Pentru că eu cred că Hristos cel înviat a murit şi pentru păcatele tale şi te iubeşte, dacă eşti sincer, te provoc să te rogi Lui şi să-i spui: „Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, dacă exişti şi eşti viu, te rog descoperă-te şi mie căci vreau să te urmez!”

Mihail Geabou, pastor Calea Domnului, Alexandria

Advertisements
This entry was posted in Apologetica and tagged , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to De ce cred că Hristos a înviat

  1. Cineva says:

    “Nu l-am cunoscut pe Decebal şi nici pe Burebista, nu l-am întâlnit niciodată pe Ştefan cel Mare şi nici pe Mihai Viteazul şi totuşi credem că au existat, pentru că ne bazăm pe autoritatea scrierilor şi a istoricilor.”
    Pentru cei mentionati mai sus exista MULTE scrieri istorice scrise de mai multe persoane atunci cand faptele s-au intamplat care spun acleasi lucru. Biblia e doar una si se contrazice singura, mai e si scrisa la 50 si ceva de ani dupa Isus parca, deci nu e asa precisa.
    “N-am descoperit noi că Pământul este rotund şi nici că el să învârte în jurul Soarelui şi totuşi credem, pentru că ne bazăm pe autoritatea oamenilor de ştiinţă.”
    Exista nenumarate dovezi pentru asta, nu trebuie sa ‘crezi’ si daca nu crezi fa-te astronaut sa vezi singur, stiinta are metode de a-ti dovedi, nu e nevoie de credinta. Pur si simplu incepe sa condci masina, vaporul, avionul pana o sa ajungi in acelasi loc, nu e normal sa accepti ca e rotund atunci? Religia pe de alta parte iti cere sa crezi si nu se poate altfel, nu poate dovedi.
    Acum nu spun ca asta e ceva rau, dar nu le poti compara.

    • solideogloriablog says:

      1. Gabriela, deşi spui că există multe dovezi în favoarea existenţei lui Burebista, trebuie totuşi să recunoşti că (probabil) nu cunoşti nici una în afara câtorva scrieri a unor istorici moderni- tu crezi pe baza mărturiilor lor (aşa cum spuneam şi eu în articol.) Mă îndoiesc că ştii măcar o singură scriere care să fie datată cândva la mai puţin de 50 de ani de la moartea lui Burebista.

      2. Apoi, dacă Biblia este lipsită de valoare pentru faptul că cei care au scris Noul Testament, l-au scris la « 50 de ani după Isus », atunci ce vom face cu alte lucrări antice ale căror copii (mult mai puţine decât are Noul Testament) au fost scrise nu la 50 de ani după moartea autorului ci la sute sau chiar mii de ani ? Spre exemplu : Istoria lui Herodot deşi scrisă undeva între 480-425 îHr., cea mai veche copie pe care noi o avem apare la 1350 de ani după el şi există în total doar 8 copii… şi e ok pentru toată lumea. Copii ale materialelor Noului Testament sunt datate doar la 50-100 de ani de la evenimente (când martori erau încă în viaţă) şi există peste 5300 de copii şi totuşi, unii nu vor să creadă. (Vezi şi altele aici http://www.everystudent.ro/biblie/ )

      3. Cu privire la contrazicerea Bibliei… să înţeleg că asta este o cauză pentru care respingi autoritatea Bibliei ? îmi poţi da exemplu de o contrazicere ? Ai citit Biblia ? –întreb asta ca să mă asigur că nu faci parte dintre aceia care, deşi pretind că se bazează pe dovezi, totuşi preiau nişte concluzii eronate ale altora, critică Biblia fără a o fi citit măcar o singură dată.

      4. Cu privire la faptul că Pământul este rotund şi mişcarea de revoluţie a acestuia… bănuiesc că nu eşti un astronaut şi nici n-ai făcut vreodată înconjurul Pământului. Cu toate astea crezi că este rotund tot pentru că te bazezi pe mărturia altor oameni de încredere. Dar dacă spui că sunt atâtea dovezi, de ce nu-mi dai o altă dovadă accesibilă mie (e prea târziu să mă fac astronaut iar bani pentru înconjurul lumii nu am) ? Imi dai o altă şansă să cred că Pământul este rodund şi fără a mă face astronaut sau a face înconjurul lumii ? (…cu siguranţă că este- să mă bazez pe mărturiile altor oameni de încredere.)
      În acelaşi fel şi cu Domnul Isus- şi eu pot spune la fel de bine că există MULTE dovezi (şi chiar sunt.) De asemenea îţi pot spune că ai la dispoziţie două metode prin care te poţi convinge singură :a) una este să te rogi sincer ca El să ţi se descopere (sper să ai curajul acesta) iar b) a doua metodă este una naturală pe care toţi o vom experimenta – în prima clipă după moarte cu siguranţă te vei convinge. Totuşi, până acolo, şi tu, ca şi mine ai posibilitatea să crezi că El există bazându-te pe mărturia unor oameni de încredere. Iată îţi recomand pe cineva Iosefus Flavius- istoric apreciat. El nu a fost creştin şi deci nu poate fi acuzat de subiectivitate. A scris Antichităţi iudaice. Iată ce spune el despre Domnul Isus :
      « În vremea aceea a trăit Isus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea Lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-L iubească cei ce L-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor care îşi trage numele de la Dânsul (Antichităţi iudaice , cartea a 18a, vol. 2, p. 446, Editura Haseffer, 2001)

      Cineva spunea : «Pentru cel ce crede am 1000 de dovezi. Pentru cel ce nu crede nu am nici una. » Nu dovezile aduc credinţa ci credinţa vede dovezile. (Dovezile pur şi simplu sunt. Credinţa are de-a face doar cu percepţia. Credinţa nu fabrică dovezile ci doar le vede, le recunoaşte.) Da, eu am o grămadă de dovezi pentru care cred ceea ce cred. Oamenilor nu le trebuie dovezi ci întâi credinţă şi apoi vor vedea dovezile. Credinţa este un dar de la Dumnezeu, un simţ supranatural pe care cei credincioşi îl au şi prin care pot percepe lumea lui Dumnezeu.
      Ex. o rândunică ce n-a văzut niciodată ţările calde, într-o zi va sta pe ţărmul oceanului şi va spune « dincolo este o tară ! » Găina i-ar putea răspunde : « Nu e adevărat ! Eşti oarbă, tu nu vezi că nu se vede nimic dincolo ? Aici se încheie totul… ». Rândunica crede, nu pentru că a văzut ci pentru că în fiinţa ei a fost pus de către Creator un alt simţ decât în găină- simţul credinţei. Acum crede, şi credinţa ei pare o aberaţie pentru cei ce nu cred. Credinţa ei se bazează pe ceva… nu pe dovezi ci pe încredere în Cel Care a creat-o aşa, relaţia ei cu Creatorul îi dă credinţă. Şi într-o zi, ceea ce a crezut devine realitate, va vedea cu ochii ei ce-a crezut pentru că s-a încrezut în Cel Care a creat-o.

      Tu spui : « Religia pe de alta parte iti cere sa crezi si nu se poate altfel, nu poate dovedi. » şi ai dreptate. Numai că eu nu cred în religie. Este diferenţă între religie şi credinţa creştină biblică. Religia este încercarea omului de a ajunge la Dumnezeu pe când credinţa creştină este singura care vorbeşte despre Dumnezeu care S-a coborât la om. Religia funcţionează pe bază de reguli şi credulitate. Credinţa are la bază descoperirea de Sine a lui Dumnezeu şi relaţia de dragoste între Dumnezeu şi creatura Sa. Deci… tu ai dreptate când vorbeşti aşa despre religie numai că eu nu prezint o religie ci o relaţie cu Domnul Isus Hristos- Dumnezeu.
      Da, religia îţi cere să crezi împotriva raţiunii pentru că vrea să te subjuge şi să-i aduci un câştig material. Credinţa îţi iluminează raţiunea ca să vezi şi să înţelegi dovezile care există deja. Religia îţi spune ce trebuie să faci tu ca să ajungi la Dumnezeu în timp ce credinţa creştină biblică îţi spune ce a făcut Dumnezeu ca să te ridice la El…credinţa creştină are la bază cunoaşterea lui Dumnezeu. Şi apoi, după ce Îl cunoşti pe Dumnezeu pur şi simplu te încrezi în ce spune El pentru că Il cunoşti pe El. Fiecare din oamenii credinţei, întâi de toate au avut o relaţie cu Dumnezeu, L-au cunoscut pe Dumnezeu. Credinţa nu este un salt în gol ci încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, în autoritatea, puterea, dragostea Lui. Credinţa nu este întâti de toate a crede că nişte fapte s-au întâmplat sau că nişte oameni au existat ci faptul că Dumnezeu este Cel prezentat în Biblie şi este vrednic de încredere. Şi apoi, noi credem tot ce spune El pentru că Îl credem pe El.
      Să-ţi dau un exemplu : Trebuia să schimb uleiul la maşină. Vânzătorul de la magazin îmi spunea să schimb tipul uleiului pe care urma să-l pun. Dar eu auzisem că este posibil să facă spumă. N-am făcut nimic până nu am dat telefon la fratele meu despre care cred că este un foarte bun mecanic. El mi-a zis că pot să pun aşa şi am pus şi a fost totul ok. Ce vreau să spun? N-am avut nevoie să-mi arate cineva un experiment ca să mă convingă. Eu aveam încredere în fratele meu şi tot ce spune el în domeniul auto eu cred. Credinţa în el m-a făcut să cred şi că uleiul acela nu va face spumă în motor.
      În acelaşi fel şi tu, nu eşti chemată să crezi nişte evenimente sau nişte fapte ci mai întâi de toate să-L cunoşti pe Dumnezeu şi să te încrezi în El. Abia atunci vei putea să crezi şi ce spune El.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s