Ce este „un sfânt” şi cine poate fi sfânt?

vitraliiÎn sens absolut, doar Dumnezeu singur este Sfânt. Dar ce înseamnă sfânt atunci când este vorba de lucruri, obiecte sau fiinţa omenească?

Pentru prima dată ideea de „sfânt” o găsim ilustrată cu ocazia ridicării Cortului Întâlnirii, atunci când poporul evreu se apropie de Dumnezeul cel Sfânt-  de fapt, doar în prezenţa Celui Preasfânt omul învaţă ce este sfinţenia. Acolo Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise despre lucruri sfinte. De fapt, toate obiectele Cortului Întâlnirii şi mai apoi cele de la Templu erau sfinte. Ce înseamna asta? Înseamna că ele sunt închinate doar lui Dumnezeu, aparţin doar lui Dumnezeu şi sunt doar în slujba lui Dumnezeu. Sfinţenia presupune cel puţin două aspecte: separare de … şi apropiere de … în vederea unui scop special; separare de ceea ce este obişnuit şi firesc şi profan, dar şi apropiere de Cel Ce este Sfânt, unic, separat de toţi şi toate şi deasupra tuturor- Dumnezeu.

Tot în contextul acesta al ridicării Cortului Întâlnirii, Dumnezeu cere şi poporului evreu, oamenilor, să fie sfinţi. „Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt!” (Levitic 11.44) De atunci încolo şi în mod special în învăţătura Domnului Isus şi a ucenicilor Săi,  accentul cade pe oameni sfinţi mai mult decât pe lucruri sfinte, iar îndemnul „Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt” este reiterat prin apostolul Petru către toţi creştinii- Dumnezeu vrea ca noi să fim sfinţi.

Observăm deci că „sfânt” este tot ceea ce se află în proximitatea lui Dumnezeu, tot ceea ce aparţine lui Dumnezeu şi tot ceea ce slujeşte în exclusivitate pe Dumnezeu: lucruri sau în mod special oameni.

Sfânt, în cazul oamenilor, nu înseamnă „desăvârşit sau fără greşeală.” Aşa se explică faptul că cei credincioşi, ucenicii Domnului (nu doar apostolii) erau consideraţi sfinţi chiar din timpul vieţii cu toate că nu erau fără greşeală. Iată câteva exemple:

Romani 12.13 Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie.

Romani 16.15 Spuneţi sănătate lui Filolog …şi tuturor sfinţilor care sunt împreună cu ei.

1Corinteni 16.1 Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi…

De ce oare astăzi sfinţii sunt în morminte şi-n racle? De ce îi întâlnim aşa de rar şi atunci îi găsim muţi şi uscaţi? Oare nu avem nevoie de sfinţi care să trăiască printre noi, sfinţi care să ne vorbească, care să ne înveţe, cărora să le vedem trăirea? Oh, da, potrivit Bibliei şi învăţăturii Domnului Isus nu moartea certifică sfinţenia cuiva ci viaţa trăită în ascultare de Domnul Isus şi separare de păcatul lumii.

Tare ciudat modul în care lumea se raportează la sfinţi: cât timp aceştia sunt în viaţă sunt batjocoriţi, dispreţuiţi şi umiliţi…poate chiar omorâţi. După moarte sunt ridicaţi la rangul de sfinţi.

De ce oare astăzi sfinţim obiecte şi nu oameni?! Am auzit de apă sfinţită, de clădiri sfinţite, ba chiar de sfinţirea birturilor sau a motoarelor… dar de ce nu se sfinţesc şi oamenii?! Oare nu este omul mult mai de preţ în ochii lui Dumnezeu decât birtul sau motorul maşinii? Oare nu vrea Dumnezeu să ne sfinţească vorbirea, gândirea, trăirea?!

Se spune că un tată împreună cu copilul lui vizitau o catedrală istorică. Ochii copilaşului erau uimiţi de măreţia şi imensitatea lăcaşului, de mulţimea simbolurilor religioase şi vechimea obiectelor de cult. Privirea-i s-a oprit asupra vitraliilor viu colorate care ilustrau sfinţi şi-l întrebă pe tatăl lui: „Tată, ce sunt aceia?” „Aceia sunt sfinţi!”- răspunse tatăl copilului.

După câtva timp, la grupa de copii de la biserică, învăţătoarea lor întrebă: „Copii, ştie careva dintre voi ce este acela un sfânt?” Mânuţa copilaşului nostru ţâşni cu putere peste toţi ceilalţi copii: „Eu ştiu: sfânt este acela prin care trece lumina!”

Cât de simplu şi totuşi aşa de profund: Sfânt este acela prin care trece Lumina! Hristos Isus este Lumina lumii iar noi, printr-o trăire în ascultare de El, putem lăsa ca prin vorbirea şi purtarea noastră semenii noştri să-L vadă pe El prin noi.

Tu ai fost chemat de Dumnezeu să fii un sfânt, acum, în timpul vieţii şi nu după moarte. Tu poţi deveni un sfânt apropiindu-te de Cel Ce este Preasfânt, separându-te de ceea ce este păcat şi slujindu-I Domnului Isus Hristos. Când în viaţa ta poate fi văzută viaţa lui Hristos şi lumina Lui, atunci tu ai ajuns un sfânt.

Mihail Geabou

Advertisements
This entry was posted in Apologetica, Catehism and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s