“Fericirea aurolacului” sau fericirea

timthumbCe poţi spune despre tine: eşti fericit? Eşti binecuvântat de Dumnezeu? Dar ce zic prietenii şi cunoscuţii tăi despre tine? Contează ce spun ei. Ştii, şi aurolacii cred despre ei înşişi că sunt cei mai fericiţi, dar ceilalţi din jur nu-i invidiază. Şi încă ceva: ce crede Dumnezeu despre tine? Spune El că eşti fericit? În Biblie întâlnim un om bogat care credea că este fericit şi avea toată viaţă înainte, dar căruia Dumnezeu îi pune capăt zilelor şi-l numeşte „nebun”.

Maria, mama Domnului Isus, a fost cu adevărat o femeie fericită, binecuvântată de Dumnezeu. Ea însăşi a fost conştientă de starea aceasta de fericire: „mi se bucură duhul în Dumnezeu… de acum încolo toate neamurile îmi vor zice fericită”-spunea Maria (Luca 1.47-48). Chiar rudele ei spun despre ea: „binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău”-spunea Elisabeta (Luca 1.42). Şi cel mai important lucru este că Însuşi Dumnezeu, prin intermediul îngerului, spune acelaşi lucru: „îngerul i-a zis: Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1.28).

A fi fericit nu este doar o chestiune de percepţie personală. Fericirea noastră, dacă este reală, va fi confirmată şi chiar invidiată de cei din jurul nostru şi, cel mai important, va fi certificată de Dumnezeu- doar atunci când Dumnezeu ne consideră fericiţi suntem cu adevărat fericiţi. 

Pe cine consideră Dumnezeu fericit şi cine este fericit?

De ce crezi că Dumnezeu a considerat-o pe Maria fericită între femei? Pentru ce motiv şi astăzi omenirea o binecuvintează pe Maria? Sau ce a determinat-o pe ruda ei Elisaveta să-i spună Mariei că este binecuvântată? Iată răspunsul: „Îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Iată vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu Căruia Îi vei pune numele Isus….”(Luca 1.30-31) Motivul, deci, este clar: Maria avea să poarte în pântecul ei pe Domnul Isus Hristos- Fiul lui Dumnezeu. Şi nu doar atât: avea să-L poarte, dar şi să-L ofere lumii pe Hristos Mântuitorul.

Ce înţeleg de aici este că fericirea şi binecuvântarea sunt darul lui Dumnezeu pentru cei care poartă şi care Îl oferă lumii pe Domnul Isus. Domnul Isus spunea- „unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră” (Matei 6.21). Conform acestui principiu înţeleg că privirea, atenţia şi grija lui Dumnezeu Tatăl era îndreptată asupra Mariei. De ce? Pentru că în pântecul ei era purtată Comoara lui Dumnezeu Tatăl.

1Când Dumnezeu vrea să binecuvinteze pe cineva, când vrea să fericească pe cineva, dă aceluia să poarte şi să ofere lumii pe Domnul Isus- Comoara Sa.

Da, ştiu, vei zice că lucrul acesta este imposibil. Într-adevăr, în sens fizic, zămislirea şi naşterea din fecioara Maria este un eveniment unic. Dar în sens spiritual şi noi astăzi putem şi chiar trebuie să-L purtăm pe Domnul Isus. Iată ce spune Biblia prin apostolul Pavel: „Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă” (Efeseni 3.17), „Hristos în voi nădejdea slavei” (Coloseni 1.27). Chiar apostolul Pavel spune despre sine: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine…” (Galateni 2.20) sau „Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său” (Galateni 1.16)

Biblia aşa spune, apostolul Pavel susţine acelaşi lucru, toţi creştinii reali mărturisesc despre asta şi chiar şi eu confirm din proprie experienţă: fericirea vine purtându-L pe Domnul Isus şi oferindu-l şi altora.

Ambele condiţii sunt importante: Maria nu doar L-a purtat în pântec, ci L-a şi oferit lumii pe Domnul Isus. Dacă doar Îl purta şi-L ţinea pentru ea, Maria n-ar fi fost fericită. Aşa cum şi astăzi, creştinii care nu spun şi altora despre Domnul Isus nu sunt fericiţi şi nici binecuvântaţi. Vrei să fii fericit, nu trebuie doar să-L porţi pe Domnul Isus în viaţa ta ci trebuie să spui şi altora despre El chiar dacă unii te vor dispreţui. Nici Mariei nu i-a fost uşor.  Fă asta şi vei fi fericit!

Ce înseamnă să porţi pe Domnul Isus în inima ta? Înseamnă să-L iubeşti. Când iubeşti pe cineva te gândeşti la acea persoană, o porţi cu tine în gândurile tale. Înseamnă să asculţi de El! Şi pe duşmani îi porţi în mintea ta dacă nu-i ierţi. Pe Domnul Isus trebuie să-L purtăm cu drag. Iată cum explică apostolul Pavel: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine şi viaţa pe care o trăiesc acum, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Galateni 2.20) Să trăim viaţa în credinţa în Domnul Isus!

Cum putem noi să primim pe Domnul Isus în viaţa noastră?

Când Dumnezeu a spus lui Adam să nu mănânce din fructul interzis, diavolul a spus lui Adam că Dumnezeu minte. Când Dumnezeu a zis că va trimite potop de ape în vremea lui Noe, oamenii au râs. Când Dumnezeu a spus că va distruge Sodoma şi Gomora cu foc şi pucioasă, oamenii din cetate au crezut că glumeşte… aşa se întâmplă şi astăzi- cei mai mulţi oameni nu cred. Lucrările lui Dumnezeu sunt supranaturale, sunt peste puterea noastră de înţelegere şi de aceea, omul firesc nu le crede, dar cei ce se încred în Dumnezeu cred şi în atotputernicia Lui.

Nici Mariei nu i-a fost uşor să înţeleagă cum se va face că ea va purta pe Fiul lui Dumnezeu fără să aibă vreo relaţie cu un bărbat. Cum să zămisleşti un copil fără relaţie intimă? De aceea Maria a întrebat: „Cum se va face lucrul acesta fiindcă eu nu ştiu de bărbat? Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri…” (Luca 1.34-35)

Maria nu a înţeles, dar a întrebat. Probabil că nici când îngerul i-a oferit un răspuns n-a înţelesc cum se va face minunea, dar a crezut. De ce? Pentru că a înţeles Cine va face minunea. „Nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere”-i-a mai spus îngerul (Luca 1.37) Credinţa creştină nu înseamnă că înţelegi întotdeauna cum poate face Dumnezeu lucrările Sale, ci să te încrezi în Dumnezeu Care poate. În credinţă ceea ce contează este CINE, nu CUM.

În vremea Domnului Isus era un bătrân pe nume Nicodim. Era un lider religios, învăţător al poporului Israel.Cu toate astea, el nu era mântuit şi nu era fericit. Într-o discuţie privată, Domnul Isus îi spune: „dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3.1-16). Nici bătrânul Nicodim n-a înţeles- „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?” Domnul Isus îi vorbea de o altă naştere, o naştere spirituală care de altfel se produce în momentul în care Domnul Isus „se naşte” sau intră în viaţa noastră. Cum se produce această naştere? Domnul Isus spune: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul dar nu ştii de unde vine şi nici încotro merge.” Ce înseamnă asta? Înseamnă că naşterea spirituală de care Domnul Isus vorbeşte este o lucrare tainică pe care Duhul Sfânt o face în noi. După cum nu ştim lucrarea vântului, nu ştim de unde vine şi nici unde merge tot aşa nici cum se produce naşterea spirituală nu ştim. Dar ştim ceva! Ştim că ea există şi este reală. De unde? Ştim pentru că îi vedem roadele. Da, nici vântul nu-l vedem, dar dacă se mişcă frunzele, dacă înaintează corabia, dacă văd acoperişuri smulse de pe case îmi dau seama că vântul a trecut pe-acolo. Aşa este şi cu lucrarea Duhului Sfânt- nu ştii de unde vine, nici când şi cum se întâmplă, dar ne putem da seama dacă Hristos locuieşte în cineva după vorbirea frumoasă, după faptele bune şi după atitudinea omului respectiv. (Despre naşterea din nou probabil într-un articol viitor.)

Ca să-i întărească credinţa Mariei în faptul că Dumnezeu poate face minunile de care vorbeşte, îngerul o trimite la ruda ei Elisabeta care, deşi era stearpă şi înaintată în vârstă, acum era însărcinată în luna a şasea (Luca 1.36). Da, şi astăzi Dumnezeu, ca să ne facă să credem că El poate face minuni şi poate transforma vieţi, ne trimite să cunoaştem şi alţi oameni care au ajuns să poarte pe Hristos: beţivi, curvari, mincinoşi, oameni religioşi şi tot felul de păcătoşi care au fost eliberaţi de Mântuitorul Isus Hristos şi care astăzi trăiesc în ascultare de El.

Cum putem deci să purtăm şi să oferim lumii pe Domnul Isus? Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, o lucrare plină de putere divină pe care noi n-o putem pricepe, dar pe care o putem accepta doar încrezându-ne în Atotputernicia lui Dumnezeu şi în faptul că „nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” El a creat totul prin puterea Cuvântului Său şi poate să ne schimbe şi pe noi în aşa fel încât Domnul Hristos să locuiască în inimile noastre.

Cine poate purta pe Domnul Isus Hristos?

Este adevărat că doar Duhul Sfânt face naşterea din nou, El face ca Domnul Isus să se nască în inimile oamenilor, dar la fel de adevărat este că nu toţi oamenii se bucură de această măreaţă lucrare a lui Dumnezeu. De ce? Foarte simplu: Dumnezeu nu încredinţează pe Fiul Său oricui.

Dumnezeu încredinţează pe Domnul Isus celor ce ascultă de El. Maria a zis îngerului: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1.38) Maria avea o atitudine de rob înaintea Domnului. Adică ea accepta ca Voia lui Dumnezeu să se facă în viaţa ei. Unei astfel de femei încredinţează Tatăl pe Fiul Său. Nici un om n-ar încredinţa copilul său unui educator care face doar ce-i place lui la grădiniţă. Nici Dumnezeu nu-Şi dă Fiul pe mâna mea sau pe mâna ta dacă nu ascultăm de Voia Lui, de cuvintele Sfintei Scripturi.

Dumnezeu încredinţează pe Domnul Isus celor ce iubesc sfinţenia. Maria era o femeie care iubea sfinţenia, curăţia. Nu era fără păcat, dar păcatul nu era un mod de viaţă pentru ea ci accident. Deşi erau logodiţi, ea era încă fecioară. Nici măcar nu locuia împreună cu Iosif. Faptul că nu se înspăimântă în faţa trimisului ceresc este dovada curăţiei ei, dar şi faptul că mesagerul ceresc îi aduce un mesaj de binecuvântare şi nu de judecată.

untitledDumnezeu încredinţează pe Domnul Isus celor ce au preocupări sfinte. Dacă citim în continuare Luca 1.50-55 aflăm că Maria, deşi femeie, şi încă tânără, cunoaştea destul de bine profeţiile şi agenda lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi. Preocuparea ei era să cunoască învăţătura lui Dumnezeu, dar şi modul în care acesta se aplica la viaţa ei. Ea îşi hrănea mintea şi conştiinţa cu lucruri sfinte şi curate. Din păcate, astăzi mulţi sunt mult mai interesaţi de agenda televiziunilor, de telenovele şi vedete- Dumnezeu nu poate încredinţa pe Fiul Lui unor oameni care nu se curăţesc şi nu se sfinţesc. Domnul Isus este Cel Preasfânt!  Cunoaştem cu toţii că o femeie responsabilă, din momentul în care a rămas însărcinată, se supune la schimbări radicale în ce priveşte stilul de viaţă- viaţa din pântec este mult mai importantă decât serviciul, decât propriile-i gusturi şi pofte; gata cu fumatul, gata cu băutura, gata cu efortul. O viitoare mamă îşi schimbă trăirea  aşa încât viaţa dinlăuntru să fie în siguranţă. Care sunt preocupările tale? Ar putea viaţa spirituală a Domnului Isus să se dezvolte înlăuntrul tău?

Vrei să fii binecuvântat şi fericit cu adevărat? Doar purtându-L pe Domnul Isus şi oferindu-L pe El semenilor tăi- doar aşa poţi fi fericit. Duhul Sfânt vrea şi poate face asta şi în viaţa ta. Dumnezeu te poate numi şi pe tine fericit şi binecuvântat- caută să trăieşti în ascultare de El, de cuvintele Bibliei, caută să iubeşti sfinţenia şi să ai preocupări sfinte. Domnul se va îndura de tine!

Mihail Geabou, pastor Calea Domnului -Alexandria

Advertisements
This entry was posted in Consiliere, Tineri and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s