Obiceiuri funerare: lumânarea şi pomana

images7OX8D9YM„La voi cum se fac înmormântările? Voi faceţi pomeni? De ce nu aprindeţi lumânare mortului?”-de multe ori am fost provocat să dau răspuns la astfel de întrebări, aşa că m-am hotărât să scriu despre practica bisericii noastre în astfel de situaţii.

Într-adevăr, noi nu facem pomană mortului şi nici nu aprindem lumânare. Cred însă că mai important decât a spune CE facem sau CE NU facem este „DE CE facem ceea ce facem” şi „DE CE nu facem ce nu facem.”

De ce nu facem pomeni? În primul rând, nicăieri în Biblie nu se spune că trebuie să facem. În al doilea rând, nu numai că nu ne spune să facem pomeni morţilor, dar ne învaţă suficient de clar că nu este cazul să facem:  „Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arşiţă, căci Mielul care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7.16-17). Iar în al treilea rând, Biblia chiar ne avertizează că pomenile sunt un act de idolatrie care stârneşte mânia lui Dumnezeu: „Ei s-au alipit de Baal-Peor şi au mâncat vite jertfite morţilor. Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor şi o urgie a izbucnit între ei” (Psalmul 106.28-29). Cultul morţilor nu este ceva nou, ci este o formă de idolatrie adoptată în creştinism şi menţinută doar din considerente sentimentale pentru unii şi interes financiar pentru alţii, dar total lipsită de fundamentul biblic; nu este după voia lui Dumnezeu, ci împotriva Lui.

Unii spun că ar fi visat pe răposatul că-i cerea de mâncare. Şi de aici au înţeles că trebuia să facă pomeni. Oare visele ne dictează credinţa? Unde-am ajunge dacă ne-am trăi viaţa conform visărilor noastre?  Biblia ne învaţă altceva: sufletul celui credincios care a murit ajunge în prezenţa Domnului Isus şi că Domnul Isus poartă de grijă de toate nevoile lui. Dacă eu aş pretinde că pot purta de grijă nevoilor celui decedat, atunci aceasta ar fi o jignire la adresa lui Dumnezeu. E ca şi când I-aş spune lui Dumnezeu: „Ştiu că nu îi poţi purta de grijă… fac eu ceva pentru el.” Imaginează-ţi cum ar fi dacă eu m-aş duce la sora mea în vizită şi mi-aş scoate pacheţelul de mâncare?! Nu s-ar simţi jignită? Atunci, chiar Dumnezeu nu este în stare să poarte de grijă sufletelor celor credincioşi?!

Apoi, dacă tot spun că pomenile sunt de folos celui mort, n-ar trebui să le fac mai des? N-ar trebui să le fac zilnic? …pentru că noi mâncăm zilnic.  Totuşi, este ilogic: spiritul nu se hrăneşte cu lucruri materiale şi nimic din ceea ce noi am putea oferi nu poate ajunge în lumea spirituală şi nici n-ar însemna ceva pentru cei de dincolo. Faptul că spiritul nu se hrăneşte cu lucruri materiale l-a dovedit chiar Domnul Isus atunci când, după înviere, pentru a-i convinge pe ucenici că El nu este un duh ci o fiinţă în carne şi oase, le cere ceva de mâncare şi mănâncă în faţa lor (Luca 24.39-43). Deci, capacitatea de a se hrăni din lucruri materiale este apanajul fiintelor umane atâta timp cât trăiesc în trup.

Într-adevăr, în Biblie găsim că în iad oamenilor le este cel puţin sete. Bogatul necredincios ajuns în iad strigă: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta…” (Luca 16.24). Da, cei care sunt în iad au parte de chin, văpaie, sete… dar nu se mai poate face nimic pentru ei. Avraam îi spune că după moarte nu se mai poate face nimic, şi se pare că nici de la cei vii (mai avea cinci fraţi în viaţă) nu a venit nici un „colet” cu toate că fusese un om bogat.

lumanariCât despre lumânări, Biblia este foarte clară- în lumea de dincolo, în prezenţa Domnului Isus nu este nevoie de vreo lumină de pe pământ. Iată ce spune Sfânta Carte: „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul…Porţile ei nu se vor închide ziua fiindcă în ea nu va mai fi noapte” (Apocalipsa 21.23, 25). De asemenea, Domnul Isus a mai spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8.12).

În iad, da, acolo este întuneric: „iar pe robul acela netrebnic aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 25.30). Oricum, lumina aceasta fizică nu-l poate ajuta pe cel din iad aflat într-o dimensiune superioară a existenţei lui.

Concluzia? Atât pomana cât şi lumânarea sunt obiceiuri care nu sunt învăţate de la Dumnezeu, n-au fundament biblic, ci sunt doar învăţături omeneşti care dau impresia că sunt bune, dar în realitate sunt împotriva învăţăturii deja prezentată de Duhul Sfânt în Scripturi.

Atunci de ce supravieţuiesc astfel de practici? Este foarte simplu: unii profită, alţii care nu ştiu plătesc, iar cei care ştiu, plătesc şi ei pentru că le este ruşine de lume şi le pasă mai mult de părerea oamenilor decât de voia lui Dumnezeu, vor să placă mai mult oamenilor decât lui Dumnezeu.

Ce este de făcut? În loc să ne preocupăm de ceea ce pot face alţii pentru noi după moarte, mult mai înţelept este să ne preocupăm noi înşine de sufletele noastre acum cât suntem în viaţă. Problema sufletului meu n-o voi lăsa pe mâna altuia în speranţa că-şi va aduce aminte de mine şi nici n-o voi amâna până după moarte. Oare acum n-am suflet? Acum nu este important? Iată ce spune Biblia: „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului” (Apocalipsa 21.27). Mai importantă este întrebarea: „Sunt eu curăţit de spurcăciunea păcatului ca să pot ajunge în Rai? ”

Hrăneşte-te cu Pâinea şi Apa Vieţii care este Domnul Isus Hristos! Primeşte Lumina vieţii şi trăieşte în lumina Lui- Hristos este Lumina lumii. Doar ascultând de învăţătura Domnului Isus şi doar prin Jertfa Lui de pe cruce poţi primi hrană, lumină şi iertare pentru sufletul tău. În felul aceasta eternitatea ta este în grija Domnului Isus.

Dacă vrei să placi oamenilor, fă ce fac şi spun oamenii, ce spune Sfânta Tradiţie care este făcută tot de oameni. Dacă vrei să-L onorezi pe Dumnezeu şi să-ţi fie bine, atunci fă ce spune Biblia. Principiul este clar: „iubeşti pe acela de care asculţi” şi „asculţi de acela pe care-l iubeşti.”

Mihail Geabou

Advertisements
This entry was posted in Apologetica and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s