De ce nu ne ascultă Dumnezeu?

imagesA7L05DAMPot fi multe motive pentru care Dumnezeu nu răspunde cum vrem noi şi când vrem noi rugăciunilor noastre, dar există un singur motiv pentru care nu ne ascultă. Şi ca să nu vorbesc de la mine, voi folosi Biblia, atât pentru că are autoritate divină cât şi pentru a arăta încă odată cât este de relevantă pentru zilele noastre.

Şi alţii s-au mai întrebat: „De ce nu ne ascultă Dumnezeu?” Chiar evreii din timpul lui Isaia s-au confruntat cu această dilemă. Profetul însă le oferă răspunsul următor:

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nlegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”- Isaia 59.1-2

Da, când Dumnezeu nu-ţi răspunde probabil că şi tu te grăbeşti să-L judeci pe Dumnezeu, să-ţi schimbi părerea despre El şi să crezi despre El lucruri care nu sunt conforme cu realitatea, adică lucruri neadevărate.

imagesAD9PE11SUnii spun fără nici o ruşine: vezi, nu există Dumnezeu! Dacă ar fi existat, îmi răspundea şi-mi venea în ajutor!” Alţii însă spun ca şi contemporanii lui Isaia: nu răspunde pentru că nu are putere („mâna Lui este prea scurtă”) sau nu ne aude („urechea Lui este prea tare ca să audă”).

Profetul Isaia se vede nevoit să intervină şi să corecteze această gândire critică şi greşită la adresa lui Dumnezeu. De aceea spune: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă”.

Încetează să mai crezi că Dumnezeu nu există, sau că e slab, sau că e surd. Încetează să cauţi vină şi greşeală în Dumnezeu! Priveşte înlăuntrul tău, în viaţa ta: „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”- spune Isaia.

Ce bine ne asemănăm noi cu primii noştri părinţi!! Asemenea Evei ne ignorăm propria vină şi acuzăm pe ceilalţi din jur; asemenea lui Adam îndrăznim chiar să-L considerăm pe Dumnezeu vinovat, fiind orbi la propria noastră nelegiuire.

Dumnezeu nu este doar bun. El este şi sfânt! Iar noi am uitat sau ignorăm aceasta. O imagine greşită sau incompletă despre Dumnezeu ne-a adus în starea de a-L privi pe Dumnezeu ca un tonomat în care introducem fisa, sau parola corectă şi aşteptăm produsul dorit. Nu! Dumnezeu este o persoană, iar sfinţenia Sa are pretenţii şi impune condiţii pentru toţi care se apropie de El. El este Creatorul, lumea este „grădina” Lui. Noi stăm pe proprietatea Lui şi-I ignorăm legile şi voia.

Dacă un musafir ar intra în casa ta şi ţi-ar sfida prezenţa şi autoritatea, ar face cea i-ar plăcea împotriva voinţei tale, cum te-ai simţi? Ce ai face? Ba mai mult, cu toate astea vine şi-ţi cere să împlineşti alte pofte? Tu i-ai răspunde?

Dumnezeu ne cunoaşte toate nelegiuirile şi păcatele. Chiar dacă noi credem că „urechea Lui este prea tare” ca să ne audă cererile, iată că ne ştie nelegiuirile. „Totul este gol şi descoperit înaintea Aceluia cu care avem a face.” (Evrei 4.12) Regele David recunoaşte asta atunci când spune: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti. Ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele. Nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.” (Psalmul 139.1-4)

Nelegiuirile noastre ne despart de Dumnezeu. Ţine minte: nu lumea din jur, nici duşmanii şi nici problemele sau necazurile ne despart de Dumnezeu ci noi înşine prin neascultarea noastră de Dumnezeu, prin păcatele noastre.

Prin păcatele noastre, singuri ne construim zidul de despărţire de Dumnezeu. Fiecare păcat funcţionează ca o cărămidă şi, puse unele peste altele, păcatele formează un zid. Astăzi un păcat, mâine altul…toate aceste acte de neascultare ne întrăinează de Dumnezeu. Oare nu este aşa şi în relaţiile din cadrul familiei? Este aşa greu de înţeles? Când greşeşti faţă de soţ/soţie sau faţă de părinţi/copii? Nu-i aşa că un zid invizibil se interpune între tine şi cealaltă persoană?Man building brick wall

Zidul de păcate este unul de despărţire. Nu este un zid de rezistenţă, ci unul al cărui singur scop este separarea, despărţirea, înstrăinarea. Degeaba mai strigăm, degeaba mai vorbim…inima aceluia împotriva căruia am greşit este rece la glasul nostru. Ignorând vina noastră, neascultarea şi nelegiuirea noastră …noi continuăm să ne apropiem de Dumnezeu ca şi când nimic nu s-a întâmplat. Oare inima lui Dumnezeu n-a fost rănită de răutatea şi răzvrătirea noastră?

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”- Isaia 59.1-2

Despărţirea pe care păcatul o produce este atât de mare încât pe Dumnezeu Îl împiedică să ne asculte, iar pe noi să-L vedem. Te miri că nu „Îl vezi pe Dumnezeu” prezent în viaţa ta? Te miri că nu te aude deşi este omniprezent şi atotştiutor? Un zid gros de păcate stă între tine şi El: egoism, indiferenţă faţă de Dumnezeu, sfidarea voiei lui Dumnezeu, gânduri păcătoase, plăceri în păcat…etc. Şi ce este mai trist… este faptul că noi înşine am ridicat aceste ziduri; tu l-ai zidit pe al tău şi eu pe al meu!

Zidul de păcate este primul zid făcut vreodată; este cel mai vechi şi a fost ridicat de către om. A fost zidit ca să-L ţină pe Dumnezeu la distanţă şi dincoace de el, omul să-şi trăiască după capul lui. Este atât de mare încât omul nu-L mai vede pe Dumnezeu şi Dumnezeu nu-l mai aude pe om. Este zidul pe care omul nu-l mai poate distruge, nici o armă omenească nu-l poate îndepărta… doar sângele şi jertfa Domnului Isus au putut spulbera fiecare fărâmă de păcat pentru toţi cei care îşi mărturisesc şi se pocăiesc de păcatul lor.

Dar acum în Hristos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea şi în trupul Lui a înlăturat vrăşmăşia dintre ei … a împăcat pe cei doi (evrei şi păgâni) cu Dumnezeu într-un trup, prin curce… El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii… căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl într-un Duh.” (Efeseni 2.13-18)

Vino şi mărturiseşte-ţi păcatul înaintea lui Dumnezeu! Acceptă jertfa pe care Domnul Isus a adus-o ca plată pentru păcatul tău! Încrede-te în Domnul Isus şi ascultă de învăţătura Sa şi astfel zidul tău de păcate va fi îndepărtat pentru totdeauna. Eşti gata? Vrei să vezi faţa Tatălui tău Dumnezeu?

Mihail Geabou

Advertisements
This entry was posted in Valori and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s