Dumnezeu nu face campanie electorală

campanie electoralăO poveste reală: A fost un om pe nume Iov. Era un om credincios. Iubea pe Dumnezeu şi avea grijă ca întreaga familie să trăiască frumos ca Tatăl ceresc să se bucure de ei. Deşi avea o familie frumoasă şi mari bogăţii, nu s-a lăsat ispitit de lăcomie. Dumnezeu se lăuda cu el, dar diavolul avea mare necaz pe el, aşa că i-a spus lui Dumnezeu: „Iov îţi este credincios pentru că i-ai dat de toate şi nu duce lipsă de nimic! Tu îţi cumperi închinătorii cu daruri!” Atunci Dumnezeu a aceptat provocarea şi a vrut să-i demonstreze diavolului că acuzaţia lui este falsă. L-a dat pe Iov pe mâna lui să facă ce va crede cu toate aceste bogăţii. Diavolul n-a întârziat să aducă dezastrul în viaţa lui Iov: i-a omorât toţi cei 10 copii într-o singură zi, turmele i-au fost răpite şi slujitorii ucişi. O boală necruţătoare i-a nimicit trupul aşa că a ajuns el însuşi insuportabil chiar şi în faţa soţiei şi a puţinelor slugi care i-au mai rămas. Fără să primească vreo explicaţie, fericirea lui de invidiat s-a transformat în cea mai mare tragedie a tuturor timpurilor. Peste toatea acestea, diavolul vine prin soţia lui, care, văzându-i determinarea de a rămâne credincios Domnului şi în sărăcie şi boală, îl împinge spre răzvrătire împotriva lui Dumnezeu: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!”- i-a spus soţia. Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună! Ce, primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?” „În toate acestea Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui”- adaugă Sfânta Carte.

Obişnuiesc să invit oameni la biserică. Nu de puţine ori am primit răspunsul: „Dar ce primesc dacă vin?” Alţii, chiar dacă nu verbalizează această gândire, o trăiesc- ei cred că dacă au lipsuri sunt justificaţi să nu se închine lui Dumnezeu.

Iată o întrebare pentru tine: când trebuie să asculte copiii de părinţi? Doar când le pun la dispoziţie tot ce au nevoie? Oare când părinţii sunt bătrâni, bolnavi şi lipsiţi financiar, mai trebuie să fie respectaţi? Cred că răspunsul este evident: copilul trebuie să-şi respecte părintele pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce-i oferă.

Dar oare pe Dumnezeu când trebuie să-L respectăm? Doar când ne dă… sănătate, serviciu, linişte în casă, pâine pe masă şi succes la examene? Oh, Nu! În acelaşi fel cum un copil îşi respectă părintele pentru că-i este părinte, tot aşa omul este dator să se închine lui Dumnezeu pentru ceea ce este El şi nu pentru ceea ce-i oferă. Dumnezeu este Dumnezeu! El este Creatorul şi Susţinătorul tuturor lucrurilor. Dacă în vechime lipsa respectului faţă de părinţi se pedepsea cu moartea, nu trebuie să ne mire că lipsa respectului faţă de Creator se pedepseşte cu Iadul etern.

Dumnezeu nu este asemenea politicianului corupt care îşi cumpără votul cu mici şi bere sau cu o găleată şi-o şapcă. Dumnezeu nu-Şi va cumpăra închinătorii oferindu-le avantaje materiale. Adevăraţii închinători sunt aceia care-L iubesc şi-L slujesc indiferent de starea în care ei se află. Dumnezeu este vrednic şi PUNCT. Restul, adică binecuvântările pe care le primim, sunt bonus.

Drag cititor, sunt convins că nu eşti în situaţia lui Iov. Dacă eşti sincer şi-ţi vei analiza viaţa, vei putea spune că Dumnezeu nu ţi-a făcut după păcatele tale. El ţi-a făcut mult bine. Şi chiar dacă nu-ţi făcea, nu uita un lucru: dacă părinţilor tăi le datorezi respectul pentru tot restul vieţii tale, cu atât mai mult lui Dumnezeu Îi datorezi închinarea pentru toată eternitatea!

Mihail Geabou

Advertisements
This entry was posted in Apologetica, Politica and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s