Care este mesajul icoanelor plângătoare?

arsenie-765x510Cu privire la icoanele plângătoare, părerile sunt împărţite: unii spun că este semn bun, iar alţii că plâng pentru păcatele noastre. Dumnezeu însă interpretează mesajul icoanelor plângătoare în acelaşi fel ca întotdeauna: apostazie şi idolatrie! Mesajul nu este nici bun şi nici rău- este îngrozitor! Fie că plînge fie că râde, însăşi prezenţa icoanei este semn al îndepărtării omului de Dumnezeu şi al unei închinări idolatre.

Noul Testament ne prezintă viaţa, învăţătura şi lucrarea Domnului Isus şi a Bisericii de la început. Nu există nici o învăţătură care să facă măcar aluzie la practica icoanelor în viaţa Domnului Isus, a ucenicilor sau a bisericii primare. Mai mult de atât Evangheliile nici nu încurajează fabricarea de icoane prin faptul că autorii lor călăuziţi de Duhul Sfânt nu oferă suficiente informaţii ca să ne putem face o imagine despre înfăţişarea Domnului Isus.

03. Worshiping_the_golden_calfÎn Vechiul Testament prezenţa reprezentărilor fizice în închinare o întâlnim doar în episoadele întunecate ale istoriei lui Israel: Viţelul de aur (Exod 32) şi perioada judecătorilor. Omul fără Dumnezeu are tendinţa de a se îndrepta spre obiecte vizibile în închinare- astfel, evreii au ajuns să se închine chiar Şarpelui de aramă pe care-l făcuse Moise, cu toate că el nu fusese intenţionat ca obiect de închinare (2Împăraţi 18.4). În toate cazurile amintite păcatul idolatriei prin icoane a fost tratat dur şi categoric: Moise în mânia lui aruncă Tablele Legii şi arde viţelul de aur, îl preface în cenuşă. Iar Ezechia la rândul său a sfărmat în bucăţi Şarpele de aramă chiar dacă fusese făcut de Moise. (Probabil că românii au fi recuperat fiecare bucăţică şi ar fi chemat oamenii la pelerinaj.)

Dacă nu crezi Biblia, atunci priveşte măcar în istorie la perioada Evului Mediu atunci când Biserica Catolică încuraja închinarea la moaşte şi alte relicve sfinte. În lăcomia lor după banul săracului şi din dorinţa de a deţine controlul asupra maselor, se spune că ajunsese să existe şapte capete ale lui Ioan Botezătorul. Cât despre lemnul care se zicea că este din crucea Domnului Isus, dacă s-ar fi strâns s-ar fi adunat tone.

Fenomentul idolatriei prin icoane şi moaşte a luat întotdeauna amploare pe fondul apostaziei poporului (imoralitate, infracţionalitate şi ignoranţă). Mulţi liderii religioşi intenţionat îi ţin pe oameni departe de Biblie şi-i amăgesc cu învăţătura Sfintei Tradiţii care nu este decât învăţătură omenească. „Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?” (Iov 8.11) Mă întreb: ar creşte idolatria aceasta dacă ar fi cunoştinţă de Dumnezeu şi de Biblie? Dacă n-ar fi un câştig financiar din idolatria icoanelor, ar mai fi ele tolerate sau chiar încurajate? „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta…”(Faptele apostolilor 19.25) spunea Dimitrie argintarul stârnindu-i la răscoală pe colegii de breaslă. Adevărul propovăduit de apostolul Pavel demasca lăcomia şi înşelăciunea acestor făuritori de idoli.

Să ne amintim de vorba lui Chesterton: „cine nu crede în Dumnezeu crede în orice”… chiar şi în icoane plângătoare.

Mihail Geabou

Advertisements
This entry was posted in Apologetica, Catehism, Ortodoxie and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s