Conflictul în cuplu – De ce ne certăm?

652x450_119845-ce-nu-ar-trebui-sa-faci-niciodata-dupa-o-cearta-cu-partenerul-de-cupluFiecare cuplu stie ce înseamnă o ceartă. Imaginea cuplului perfect care nu a experimentat niciodată un conflict este un mit. Pentru un cuplu perfect, este nevoie nu de unu, ci de doi oameni perfecţi, şi cu toţi ştim că nu există nici măcar unul.

Dar de ce ne certăm? Un conflict are nevoie de un subiect, dar de cele mai multe ori, subiectul discutat nu este cel real. Dincolo de lucrurile concrete cu privire la care ne certăm, există nevoi emoţionale ale partenerului care nu sunt împlinite – sau cel puţin, aşa percep ei.

Să luăm un exemplu des întâlnit: cearta cu privire la treburile domestice.

Perspectiva ei: “Eu am spălat vasele de luni până vineri. Şi sâmbătă, când am văzut că iar le lasă să le spăl eu, mi s-a rupt filmul. Ce sunt eu, servitoarea lui? Normal că m-am enervat şi am început să ţip la el.”

Perspectiva lui: “Muncesc toată săptămâna, vreau şi eu să mă relaxez un pic sâmbăta. Şi numai ce începe să ţipe la mine din senin, ca să pun şi eu mâna s-o ajut la vase. Normal că m-am enervat şi am ridicat şi eu tonul! Nu sunt în armată să fac treaba la comandă.”

În primul rând, e important să înţelegem că majoritatea motivelor de ceartă stau la dospit o vreme, şi apoi izbucnesc. Lucruri mici, uneori, dar pe care evităm să le discutăm din diferite motive, se strâng şi apoi răbufnesc.

Să înţelegem un lucru clar: lucrurile care ne deranjează nu dispar dacă noi le ţinem în noi. Dimpotrivă, prinse în vâltoarea gândurilor, ele se dezvoltă şi ne alimentează o imagine de victimă nedreptăţită. Cu cât această imagine din mintea noastră creşte, cu atât creşte intensitatea emoţiilor. Astfel, dacă am vorbi despre o problemă în prima zi, poate am reuşi să vorbim calm, dar după câteva zile de fiert la foc mocnit, cu siguranţă că tonul va fi unul agresiv.

Deci, de ce s-au certat cei doi din exemplul de mai sus? Pentru că ea nu a spus că o deranjează să spele vasele luni, marţi, miercuri, joi sau vineri. Dacă ar fi spus marţi “dragul meu, eu am spălat ieri, şi aş vrea să le speli şi tu azi”, cu siguranţă ar fi putut să îşi păstreze un ton calm, şi ar fi avut şanse să primească un răspuns favorabil.

Dar…cum în toate conflictele, lucrurile trebuie abordate complex, aş vrea să privim un pic mai profund. De ce o deranjează pe această soţie să spele vasele în fiecare seară? Cel mai probabil este că ea se simte nedreptăţită şi neapreciată. Simte că ea face mai mult decât el în casă, şi, ceea ce e şi mai cumplit e că lui i se pare normal ca ea să facă toată această muncă.

Dupa cum spuneam şi la începutul articolului, problema aparentă nu este problema reală. De cele mai multe ori, un cuplu nu se ceartă de fapt din cauza vaselor – se ceartă pentru ca unul sau amândoi se simt neapreciaţi sau folosiţi de celălalt. Realist vorbind, în exemplul de mai sus, dacă soţia a locuit vreodată singură, probabil că a spălat vasele nu doar cinci, ci poate chiar treizeci de zile la rând. Deci nu cinci zile consecutive de spălat vasele sunt problema – ci faptul că el nu se oferă să o ajute şi nu o apreciază.film-7181

Ce putem face atunci pentru a preveni asemenea situaţii?

Comunicaţi. Spuneţi partenerului din timp cum vă simţiţi, ce vă deranjează, şi cum vă poate ajuta. Nu aşteptaţi până când vă enervaţi pentru a aduce vorba despre ce vă deranjează cu adevărat.

Apreciaţi. Învăţaţi să aveţi ochi pentru toate lucrurile pe care le face soţul sau soţia. Hainele curate nu apar ca prin farmec în dulap – căutaţi pe cel care le-a pus acolo, şi mulţumiţi-i. Rezervorul maşinii nu se umple singur cu benzină.

Nu urmăriţi dreptatea! O relaţie de căsnicie nu se bazează pe corectitudine matematică – un scor care să fie mereu egal. În Biblie ni se spune că “este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele Apostolilor 20:35). În orice relaţie omenească, vor fi momente în care va trebui să laşi de la tine – lasă! Echitabilitate perfectă oricum nu există – aşa că de ce să nu fie scorul în favoarea persoanei care îţi e cea  mai apropiată pe lumea asta?

Şi, în cele din urmă, când nu ştii sau nu poţi să procedezi înţelept, cere ajutor în rugăciune. “Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi datî” , ne spune Iacov in primul capitol al epistolei sale, versetul 5. Speranţa există întotdeauna – trebuie numai să ceri.

Anda Mogoş

Advertisements
This entry was posted in Consiliere, familie, Valori and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s