Dramatizarea procesului nedrept şi a răstignirii Domnului Isus a fost prezentată anul acesta şi în oraşul nostru. Apreciez eforturile actorilor şi cred în bunele lor intenţii. Fiind martor am observat însă că lipseau câteva personaje importante din dramatizarea „Drumul crucii”. Bănuiţi cine? Preoţii! De ce oare?
Recunoaştem sau nu, majoritatea oamenilor se tem să pună la îndoială autoritatea multor lideri religioşi. Deşi au multe îndoieli, totuşi, din neştiinţă rămân captivi, paralizaţi de vraja fricii de ei. Nu întotdeauna frica este rea însă atunci când frica de oameni este mai mare decât teama (respectul) de Dumnezeu- este păcat şi are consecinţe eterne grave.
De ce atâta frică? Majoritatea liderilor religioşi se tem ca enoriaşii lor să cunoască adevărul Bibliei. Ei ştiu că dacă oamenii ar cunoaşte adevărul, ei ar fi demascaţi ca impostori iar câştigul, confortul şi influenţa lor ar fi în pericol. Aşa că, în loc să încurajeze oamenii să cunoască adevărul Bibliei, majoritatea liderilor religioşi otrăvesc minţile oamenilor cu învăţături omeneşti, Sfânta Tradiţie, poveşti SF inventate de oameni sau în cel mai fericit caz- interpretări greşite ale învăţăturilor biblice. Rezultatul este o negură tot mai deasă şi o prăpastie tot mai mare între om şi Dumnezeu. Prin înşelăciunea liderilor religioşi înstrăinat de Dumnezeu, împovărat de păcate şi sub ameninţarea iminentei judecăţi a lui Dumnezeu, omul se mulţumeşte cu o singură alternativă—dependenţa servilă de liderul religios. Oamenii ajung să se teamă mai mult de liderii religioşi decât de Dumnezeu.
Domnul Isus a avut curajul să condamne public pe impostorii religioşi. El ne-a arătat şi nouă cât de periculos este să asculţi de lideri religioşi care n-au teamă de Dumnezeu şi chiar ne-a avertizat să ne păzim de ei:
„Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre” (Matei 23.13) Înţelegi? Nu doar că unii din învăţătorii religioşi vor ajunge în iad, dar te pot lua şi pe tine cu ei.
Atenţie!!!
*dacă liderul tău religios trăieşte în neascultare de Dumnezeu, ascultarea ta de el devine neascultare de Dumnezeu. Nu confunda loialitatea faţă de preot/pastor cu ascultarea de Dumnezeu.
*niciodată minciuna nu este mai eficientă ca atunci când este pusă în gura omului ce trebuie să spună adevărul. Profitând de naivitatea oamenilor, Diavolul foloseşte cu succes slujitori bisericeşti în slujba iadului.
*straiele preoţeşti, diplomele în teologie, recunoaşterea cultică sau popularitatea nu garantează că cineva este slujitor al lui Dumnezeu. Domnul Isus n-a avut nimic din acestea şi era Fiul lui Dumnezeu.
1. Pot fi slujitori bisericeşti în slujba iadului?
Biblia ilustrează destul de puternic acest adevăr infiorător, dar oare vrei să iei seama la el? Biblia descrie cu lux de amănunte starea decăzută şi faptele nelegiuite ale liderilor religioşi din vremea Domnului Isus şi a ucenicilor. Îţi aduci aminte că atât Domnul Isus cât şi ucenicii Lui n-au făcut niciodată parte dintre apropiaţii preoţilor? Hai să ne amintim puţin…
Când Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu S-a născut, oare nu era normal ca preoţii, care ştiau profeţiile să-L caute să I se închine? Ei însă, de frica dictatorului Irod i-au spus criminalului unde-L poate găsi, dar ei ca nişte laşi s-au complăcut în compromis cu politicul. În schimb, nişte magi păgâni au venit de la mare distanţă să se închine Domnului (Matei 2.4-6).
Ştii tu că marii preoţi erau invidioşi că oamenii urmau pe Domnul Isus? Ştii că din acest motiv Marele Preot Caiafa a hotărât să-L omoare? (Ioan 11.47-53 ). Poate deci un lider religios să fie capabil de aşa ceva?
Ştii cine a intentat proces împotriva Domnului Isus? Ştii cine a inventat acuzaţii mincinoase doar pentru a-L condamna pe Domnul Isus? Da, preoţii cei mai de seamă! (Matei 26.59). Spre ruşinea lor, păgânii cei mai răi precum Irod şi Pilat L-au găsit nevinovat pe Domnul Isus (Luca 23.14-15). Sunt deci preoţii capabili de aşa ceva?
Ştii tu cine şi-a folosit puterea de influenţă asupra maselor ca în loc de Isus acestea să ceară pe criminalul Baraba să fie eliberat? Ştii cine a folosit mulţimile să facă presiune asupra lui Pilat? Da, liderii religioşi! (Marcu 15.11) Ştiai că preoţii au strigat „Răstigneşte-L!”, ei au spus „n-avem alt împărat decât pe Cezarul”, ei L-au numit pe Domnul Isus „înşelătorul” (Matei 27.63)?
Ştii tu cine a inventat minciuna cum că „Hristos nu a înviat ci ucenicii I-au furat trupul”? Da, preoţii! Şi tot ei au şantajat şi au obligat pe străjeri să răspândească minciuna aceasta (Matei 28.11-15).
Oare după înălţarea Domnului Isus lucrurile s-au schimbat şi liderii religioşi au devenit „icoană de închinat”? Se pare că nu. Atitudinea şi acţiunile ostile ale preoţilor celor mai de seamă au continuat să se focalizeze împotriva ucenicilor (Fapte.4.1-22) persecutându-i şi interzicându-le să mai vorbească despre Domnul Isus.
Marele preot a fost implicat şi în omorârea lui Ştefan şi a fost acuzat dur de către acesta: „Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştrii aşa faceţi şi voi. Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât” (Fapte. 7.1, 52)
Un ultim exemplu: condamnarea apostolului Pavel. De data aceasta, Marele Preot Anania, succesorul lui Caiafa continuă faptele şi misiunea preoţilor de dinainte: nedreptăţeşte la judecată, complotează la moartea lui Pavel şi este capul acuzării lui Pavel (Fapte.23.2, 14; 24.1).
Astăzi cum este? Oare astăzi liderii religioşi sunt slujitori ai lui Dumnezeu doar pentru că sunt alţii decât aceia? Oare astăzi nu mai sunt preoţi/predicatori vicleni, lacomi, imorali, urâtori de Hristos, nepăsători de sufletele oamenilor, aserviţi politic, avizi de putere şi poziţie socială?
Domnul Isus a spus: Păziţi-vă de proorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor (Matei 7.15-16). Domnul Isus a spus clar „Păzeşte-te!” şi ne-a învăţat şi să-i recunoaştem pe lupii răpitori—„după roade îi veţi cunoaşte”, adică după fapte, nu după straie, barbă sau vorbă. Din păcate, cei mai mulţi, în loc să se păzească, se lasă păziţi de astfel de lupi răpitori. Tu?
2. Cum aflu dacă cineva este slujitorul Domnului?
În niciun caz cultul, straiele, diplomele, prestanţa, averea, parohia, numărul de enoriaşi, oratoria, popularitatea sau recunoaşterea cultică nu-ţi pot indica adevăratul slujitor al Domnului. Toate acestea te pot induce în eroare. Priveşte în istorie şi învaţă ceva din ea!
Biblia ne spune că falşii lideri religioşi au un scop greşit şi folosesc mijloace greşite pentru a-şi atinge scopul. Scopul lor este să-i atragă pe oameni de partea lor şi ei să devină populari. De aceea, învăţătura lor este una nebiblică, greşită, o învăţătură care place omului. Iată ce spune Biblia:
* „… se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase ca să atragă pe ucenici de partea lor” (Fapte. 20.29-30).
* „Va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă …îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor întoarce spre istorisiri închipuite” (2Timotei 4.3-4)
* „degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti…. Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră …aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră”(Marcu 7.7,9,13).
Slujitorii lui Dumnezeu sunt aceia care au ca scop să îndrepte privirile oamenilor către Domnul Isus, să-i lege pe oameni de El şi de aceea ei vor insista ca oamenii să afle învăţăturile Domnului Isus, învăţătura Bibliei. Iată ce spune Biblia:
* „N-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit”- spunea apostolul Pavel bisericii din Corint (1Corinteni 2.2), iar Ioan Botezătorul spunea la fel de frumos despre Domnul Isus: „Trebuie ca El să crească iar eu să mă micşorez” (Ioan 3.30).
*„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să de înţelepciune…. Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Isus Hristos… propovăduieşte Cuvântul” (2Tim.3.16; 4.1-2). Domnul Isus a spus ucenicilor „învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28.20).
Domnul Isus a spus: „după roade îi veţi cunoaşte!” (Matei 7.16). Slujirea duhovnicească nu este o afacere şi nici un serviciu, ci o chemare specială şi unică. Slujitorul Domnului cinsteşte pe Dumnezeu iubind din toată inima pe Domnul Isus şi ascultând de El. Astfel că în viaţa lui prinde tot mai mult contur caracterul Stăpânului său- caracterul Domnului Isus Hristos. Iată ce spune Biblia:
Galateni 2.20 nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine…- spunea apostolul Pavel
1Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos
Filipeni 3.8 Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos…10 să-L cunosc pe Hristos şi puterea învierii Lui...
Poate slujitorul tău duhovnicesc să spună ce spunea apostolul Pavel? Îl poţi vedea pe Hristos în viaţa lui? Un lucru este sigur: citeşte Biblia, învăţătura Domnului Isus şi a apostolilor Lui şi nu vei putea fi înşelat de impostori religioşi. Nu uita avertismentul Domnului Isus: „Păzeşte-te de ei!”
3. Cum trebuie să mă raportez la liderii religioşi care nu slujesc lui Dumnezeu?
Unii, dintr-o atitudine de laşitate, se mulţumesc să-i bârfească şi să-i critice pe ascuns. În faţă…”săru’ mâna părinte!” sau „Domnul să vă binecuvânteze frate păstor!”
Alţii mai cu tupeu se iau la „luptă” cu „slujitorul Domnului.” Această „luptă” poate lua diverse forme: mustrare publică, contrazicere, atitudine ostilă, privire îmbufnată, rugăciuni cu subînţeles, cuvinte dure, ameninţări şi uneori se ajunge chiar la violenţă fizică.
Niciuna din cele două metode de mai sus nu este biblică şi nici benefice nu sunt. Ele trădează de fapt o problemă spirituală. Laşitatea dovedeşte egoismul tău şi lipsa de loialitate faţă de Domnul Isus, dispreţul faţă de adevăr şi faţă de curăţia bisericii lui Hristos. Tupeul dovedeşte doar fire pământească deşi adesea este confundată cu râvnă pentru Domnul. Şi nu uita: scopul nu scuză mijloacele! Nu poţi folosi armele Diavolului ca să împlineşti voia Domnului. Calomnia, bârfa, mânia nu fac parte din arsenalul creştinului. Dumnezeu nu are nevoie de bodyguarzi. Oricine pretinde că face lucrarea Domnului întâi se supune el însuşi Domnului.
Atenţie! O raportare greşită faţă de liderii religioşi- fie ei chiar apostaţi- poate avea efecte dramatice asupra mântuirii personale cât şi a mântuirii celorlalţi membrii ai familiei. Adesea acei care s-au înscris în luptă nebiblică cu liderii religioşi au ajuns plini de amărăciune şi depărtaţi de Dumnezeu, iar copiii lor fie i-au urmat în rătăcirea lor fie mult mai repede au părăsit biserica şi şi-au pierdut orice pic de încredere în călăuzirea vreunui lider religios.
Ce ne învaţă Biblia să facem?
În Faptele Apostolilor găsim că Marii Preoţi au prins pe Petru şi Ioan, i-au ameninţat şi le-au poruncit să nu mai vorbească despre Domnul Isus Hristos. Cum au procedat apostolii? Răspunsul lor a fost acesta: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeă să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu…” (Fapte 4.19). Fiind eliberaţi, apostolii au continuat să predice despre Domnul Isus. Au fost prinşi din nou şi încă odată apostolii se adresează preoţilor aşa: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte.5.29).
Prima parte a răspunsului este: respect. Apostolii s-au purtat cu respect faţă de Marii Preoţi chiar dacă ştiau bine că ei L-au dat pe Domnul Isus la moarte. Da, i-au acuzat în faţă de crimă împotriva Domnului, nu s-au temut să le spună adevărul (4.10) dar nu i-au batjocorit.
Partea a doua a răspunsului este: neascultare atunci când ei nu se supun lui Dumnezeu. Principiul lor a fost acesta: „mai mult de Dumnezeu decât de oameni.” Creştinul nu este un rebel care nu ascultă de nimeni. Autoritatea supremă asupra creştinului este Dumnezeu prin învăţătura pe care ne-a dat-o şi apoi omul. În situaţia în care omul fie el preot sau guvernul nu ascultă de Dumnezeu, creştinul nu poate să se supună la o lege sau poruncă ce contrazice legea lui Dumnezeu.
Apostolii au înţeles foarte clar că şi preoţii, chiar Marii Preoţi, tot oameni sunt. Apostolii nu s-au sfiit să recunoască gafele şi păcatele acestora şi chiar să le-o spună în faţă. Ei au înţeles că preoţii au autoritate asupra lor doar atâta timp cât ei rămân sub autoritatea lui Dumnezeu. De aceea, au considerat că este drept, moral şi logic să asculte mai mult de Dumnezeu decât de preoţi. Ei au spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte.5.29).
Dacă apostolii ar fi ascultat mai mult de preoţi decât de Dumnezeu, Evanghelia n-ar mai fi ajuns la noi. Dacă Domnul Isus ar fi ascultat mai mult de preoţi decât de Dumnezeu, noi astăzi n-am mai fi avut mântuirea. Dacă eu n-aş asculta mai mult de Dumnezeu, nu ţi-aş fi scris aceste lucruri. Iar tu, dacă asculti mai mult de slujitori bisericeşti apostaţi decât de Dumnezeu, nu vei avea parte de mântuirea sufletului.
„Mai mult de Dumnezeu decât de oameni”- acesta este principiul vieţii credinciosului. De aceea, este important ca un creştin să cunoască învăţătura lui Dumnezeu aşa cum o găsim în Biblie. Abia atunci va putea să aleagă să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Altfel, vei primi învăţătura oricărui lider religios şi vei crede că e de la Dumnezeu.
Trebuie deci să ascult de liderul meu religios? Da, însă doar atâta timp cât el mă învaţă ce spune Dumnezeu. Când învaţă lucruri străine de Scriptură, fără nici o teamă refuz să mă supun.
Trebuie să ascult de legile unei ţări atunci când acestea îmi cer să încalc legile morale ale lui Dumnezeu? Nu! Respect autorităţile statului dar supunerea ultimă este faţă de Dumnezeu. Aşa a făcut Domnul Isus, profeţii şi apostolii, aşa au făcut credincioşii adevăraţi din toate vremurile şi aşa suntem învăţaţi în Biblie: „cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi cinste împăratului”- aşa spunea apostolul Petru când împărat era Nero (1Petru 2.17). Iubirea este pentru fraţi, respectul pentru toţi, cinstea pentru împărat, dar ascultarea şi supunerea supremă doar pentru Dumnezeu.
Trebuie un preot/pastor asistent să asculte şi să se supună preotului/pastorului senior? Da, însă doar atâta timp cât acesta rămâne în ascultare de Cuvântul Domnului. Altfel, cu respect trebuie să-i spună adevărul şi să fie gata să suporte consecinţele oricare ar fi acestea. Demisia, deşi pare mai onorabilă în ochii oamenilor, nu este o alternativă biblică; poate un soldat să părăsească câmpul de luptă doar pentru că un alt soldat îi spune asta? A demisiona sau a dezerta este tot una în această situaţie.
Trebuie să părăsesc biserica dacă văd că slujitorul religios încalcă voia lui Dumnezeu? Nu acesta trebuie să fie primul gând. Întâi trebuie să-i spui adevărul. Aceasta îl poate ajuta să se trezească sau cel puţin va fi o mărturie pentru el în ziua judecăţii. Apoi, cu respect şi în smerenie, continuă să trăieşti afirmând adevărul chiar dacă liderul tău religios învaţă altceva. Continuă să trăieşti în părtăşia celor care iubesc pe Domnul Isus şi astfel păzeşte-te de păcatul mândriei. Diavolul va căuta să-ţi pună în minte că nu mai este altcineva ca tine. Ai grijă! Mare grijă! Tu nu ai nicio luptă de purtat. Lupta este a lui Dumnezeu. Tu trebuie doar să te supui Lui şi să fii preocupat de viaţa ta spirituală şi nu de a preotului/păstorului tău. Părăsirea bisericii trebuie luată în considerare doar atunci când eşti izgonit sau când observi că relaţia ta cu Domnul sau starea spirituală a familiei tale este în pericol. Dumnezeu ţi-a încredinţat responsabilitatea spirituală a familiei tale nu a păstorului/preotului tău. De aceea, salvează-ţi familia! Nu iubi mai mult cearta şi scandalul decât mântuirea sufletului tău şi a celor dragi. Şi încă ceva: nu părăsi biserica decât pentru o altă biserică unde te poţi alătura imediat părtăşiei celor ce iubesc pe Domnul Isus.
„Avem un Mare Preot însemnat Care a străbătut cerurile- pe Isus, Fiul lui Dumnezeu”- aşa spune Biblia (Evrei 4.14) Deci nu trebuie să ne temem că nu ascultăm de „Marii Preoţi” atâta timp cât ascultăm de Marele Preot- Isus Hristos. De El trebuie să ne temem şi învăţăturile Lui să le-ascultăm!
Mihail Geabou, Calea Domnului Alexandria
Calea Domnului 